Sănătatea Ta

Cancerul mamar, diagnosticat printr-un simplu test de sange

2010-06-24T09:41:00.000-07:00

In Romania, cancerul mamar este cea mai frecventa forma de cancer diagnosticata la femei si prima cauza de deces prin cancer in randul acestora. Ca si in cazul celorlalte tipuri de cancer, este perfect curabil daca este diagnosticat si tratat in stadii precoce. Din acest motiv, testul de sange care poate detecta tumoarea cu un an inainte de aparitia simptomelor poate creste semnificativ rata de supravietuire.

Testul, anuntat la intalnirea anuala a Asociatiei Americane de Cercetare a Cancerului din Washington DC, stabileste nivelul la care se afla o anumita proteina, acesta crescand pe masura ce tumoarea se dezvolta. Cercetatorii au putut observa cresterea nivelului proteinei chiar si cu 17 luni inainte ca simptomele sa apara, scrie DailyMail. Testul ar putea detecta boala inainte ca pacientii sau medicii sa observe ca ceva este in neregula.

Oamenii de stiinta spera ca, odata dezvoltat acest test, el va putea fi adaptat si pentru diagnosticarea altor tipuri de cancer, precum cel ovarian sau de prostata.

Studiul efectuat de oamenii de stiinta americani a durat 15 ani si a implicat peste 100.000 de voluntare. Cu ajutorul monstrelor de sange donate de participante, cercetatorii au reusit sa detecteze cazurile de cancer de san cu pana la 17 luni inainte de aparitia simptomelor.

Dr. Christopher Li, autorul studiului, declara insa ca este inca prea devreme pentru ca testul sa poata fi folosit in spitale dentru diagnosticarea cancerului, insa testele vor continua.

Depistarea cancerului mamar

In fiecare an, in Romania, sunt diagnosticate aproximativ 6.000 de femei cu aceasta maladie. Incidenta cancerului la san creste cu 10% anual, una din zece femei dezvoltand pe parcursul vietii o tumora mamara maligna. Cancerul este a treia cauza de mortalitate dupa accidentele de circulatie si bolile cardiovasculare.

In prezent, cea mai utilizata metoda de diagnosticare a cancerului mamar este mamografia. Mamografia presupune o serie de imagini ale tesutului sanilor realizate cu raze-x. Specialistii recomanda ca, in cazul femeilor trecute de 40 de ani, mamografia sa devina un examen de rutina.

Ecografia este o alta metoda de diagnostic, insa nu este o metoda 100% sigura, nodulii foarte mici neputand fii descoperiti. O alta metoda prin care se poate depista cancerul la san este rezonanta magnetica. RMN-ul realizeaza o serie de imagini detaliate ale organelor interne, prin utilizarea unui magnet, a undelor radio si a unui computer, insa intra in categoria metodelor costisitoare. Este o metoda sensibila pentru depistarea tumorilor, dar se foloseste in special pentru depistarea metastazelor.

Ce simptome trebuie sa te ingrijoreze?

Dintre simptomele cancerului mamar fac parte: masa palpabila indolora; durere; deformari; scurgeri mamelonare (mai ales cele unilaterale); roseata (eritem) sau ulceratie tegumentara; prurit (mancarime), etc.

Principalii factori de risc

Au fost identificati o serie de factori de risc cu importanta deosebita in dezvoltatea cancerului mamar:

Varsta inaintata;
Nivele crescute de estrogeni plasmatici in premenopauza;
Factorii genetici (mama sau sora cu cancer mamar);
Prima sarcina dusa la termen la o varsta de peste 30 de ani;
Antecedente personale de cancer mamar la sanul celalalt;
Istoric personal de leziune mamara benigna proliferativa, modificari mamografice displazice;
Doza mare de iradiatii ionizante la nivelul toracelui in scop diagnostic sau terapeutic;
Expunerea sanilor la radiatiile solare;
Nuliparitatea (nici o nastere);
Menarha precoce (sub varsta de 11 ani);
Obezitatea in postmenopauza;
Istoricul de cancer endometrial sau ovarian;
Microtraumatismele mamare, mai ales cele repetate.

Sursa: eva.ro

Infectiile vaginale : cum le poti preveni? Afla acum !

2010-06-22T06:32:00.000-07:00

Daca ai o senzatie intima neplacuta de usturime, mancarime si secretie abundenta este recomandat sa mergi de urgenta la medic. Pentru a evita aceste neplaceri poti sa faci mici schimbari in alimentatia ta si in stilul de viata!

Daca te confrunti in fiecare an cu mai mult de doua episoade de infectii vaginale este important sa iei cateva masuri pentru a diminua si a rari pe cat posibil aceste dereglari ale florei vaginale. Medicii ginecologi sustin ca ceea ce mancam, purtam si chiar orele de somn pot favoriza aparitia infectiilor vaginale micotice, cauzate de cresterea excesiva a unor ciuperci microscopice in vagin.

In afara de respectarea regulilor de igiena intima, trebuie sa ai grija la ceea ce mananci.

Controleaza-ti pofta de dulce

Cercetarile arata ca femeile care consuma carbohidrati precum zaharul alb, faina alba si orez alb, dulciuri, produse de patiserie sunt mult mai predispuse la simptomele care anunta o infectie vaginala. Specialistii nu stiu cu exactitate care este explicatia acestei asocieri, insa se pare ca nivelul crescut al glucozei este cel incriminat, deoarece favorizeaza "lipirea" ciupercilor microscopice (cum este candida albicans) de peretele vaginal. "De asemenea, o alta teorie ar fi aceea ca nivelul crescut al glicemiei afecteaza vaginul care nu mai are forta necesara de a lupta cu infectia micotica", precizeaza medicul ginecolog Saul Weinreb pentru publicatia EveryDayHealth.com

Atentie la anumite medicamente!

Femeile care sunt predispuse la aceste infectii vaginale, trebuie sa fie atente cand iau antibiotice, contraceptivele orale si steroizi. Medicii recomanda ca atunci cand simptomele infectiei vaginale apar in timpul unui tratament medicamentos sa discuti cu medicul tau pentru a schimba medicamentele. In timpul tratamentului cu antibiotice sunt distruse bacteriile care genereaza boala respectiva, insa odata cu ele antibioticele omoara si bacteriile bune din organism care au proprietati antimicotice. Iar, contraceptivele orale cresc nivelul estrogenului din organism, "lucru care favorizeaza aparitia infectiilor vaginale micotice", potrivit dr. Weinreb, medic ginecolog la spitalul Franklin Square din Baltimore, SUA.

Factori de risc: stresul si somnul insuficient

Lipsa unui program ordonat de somn, precum si situatiile stresante pot slabi sistemul imunitar, favorizand astfel aparitia infectiilor vaginale. De aceea este important sa respecti orele de somn si sa recurgi la tehnici de relaxare in perioadele de stres prelungit.

Alege lenjeria din bumbac!

Hainele stramte care nu sunt din bumbac impiedica aerisirea zonelor intime, iar mediul cald si umed este cel mai propice pentru dezvoltarea infectiilor vaginale. Daca te confrunti cu infectii vaginale recurente cea mai buna metoda de a le preveni este sa alternezi purtarea blugilor cu hainele lejere care permit patrunderea aerului si impiedica umezeala. De asemenea, dupa antrenamentele sportive trebuie sa-ti schimbi imediat lejeria intima.

Reguli de igiena intima

igiena locala se face in fiecare zi;
dupa igiena locala cu apa calduta, zona va fi bine uscata cu un prosop;
evita umiditatea in zona genitala;
foloseste lenjerie de corp lejera si din bumbac;
evita spalaturile vaginale care se fac doar la recomandarea medicului ginecolog;
evita folosirea produselor pentru igiena intima, cum sunt gelurile intime, parfumuri, etc;
evita apa fierbinte;
foloseste mai degraba absorbante, iar tampoanele pastreaza-le doar pentru situatiile in care sunt strict necesare;
sterge-te intotdeauna dinspre fata catre spate de fiecare data cand folosesti toaleta pentru a evita raspandirea bacteriilor in vagin.

Cand trebuie sa mergi la medic?

Daca ai urmatoarele simptome este recomandat sa mergi la un control ginecologic pentru a evita aparitia unor complicatii:

mancarime vaginala din ce in ce mai intensa in ciuda efectuarii toaletei locale;
senzatie de usturime;
scurgere vaginala abundenta de culoare alba, branzoasa si fara miros;
simti pielea din jurul orificiului vaginal iritata si rosie;
durere in timpul mictiunii;
durere in timpul actului sexual.

Dupa efectuarea unui control ginecologic, medicul poate sa-ti recomande un tratament care contine fie ovule vaginale, creme vaginale sau medicamente cu administrare orala.

Sursa: eva.ro

Care sunt simptomele DIABETULUI ?

2010-06-21T04:35:00.000-07:00

La ora actuala in Romania, exista aproximativ 600.000 de persoane diagnosticate cu diabet, dintre care 2.500 sunt copii. Ca si in cazul altor afectiuni, diagnosticarea si inceperea din timp a tratamentului sunt foarte importante pentru prevenirea complicatiilor diabetului, atrag atentia diabetologii.

Statisticile arata ca peste 50% dintre cei afectati de diabet nu sunt constienti de boala lor. Din acest motiv, cunoasterea simptomelor poate fi vitala.

Simptomele diabetului de tip 2 pot trece neobservate

Diabetul de tip 1 este mai rar si reprezinta aproximativ 10% din cazuri. Apare cu precadere la copii, adolescenti, dar si la persoanele cu varsta sub 40 de ani. Este foarte repede descoperit, simptomele se instaleaza rapid, in cateva luni sau chiar saptamani si sunt cat se poate de evidente.

In cazul diabetului de tip 2 simptomele apar relativ incet, de obicei sunt vagi si multe din ele trec neobservate, fiind atribuite oboselii sau obezitatii. O persoana poate avea diabet de tip 2 multi ani fara sa stie. In cazul in care nu este tratat corect, diabetul de tip 2 poate provoca numeroase complicatii precum: orbire, insuficienta renala sau boli de inima.

Cand trebuie sa mergi la medic pentru un control?

Iata cateva dintre simptomele importante care anunta instalarea diabetului oferite de specialistii de la emedicinehealth.com .

Oboseala. In cazul diabetului zaharat, organismul nu este capabil sa foloseasca glucoza drept combustibil si metabolizeaza grasimile. Acest proces consuma mai multa energie provocand stari de oboseala.

Pierdere in greutate. Persoanele cu diabet nu pot procesa o mare parte din caloriile consumate si, chiar daca mananca suficient sau in cantitati mari, inregistreaza o scadere in greutate. De asemenea, acest efect este dat si de pierderile de zahar si apa prin urina.

Sete excesiva. Organismul cere un consum de apa mai mare pentru a readuce nivelul ridicat de zahar din sange la valori normale si pentru a compensa apa pierdute prin urinarea excesiva.

Urinare excesiva reprezinta o alta metoda prin care organismul incearca sa reduca nivelul de zahar din sange.

Cresterea apetitului. Organismul va incerca sa secrete mai multa insulina pentru a putea face fata nivelului ridicat de zahar din sange, iar una dintre functiile insulinei este de a stimula apetitul. Insa, in ciuda aportului caloric mare, pacientul nu reuseste sa ia in greutate, ci din contra.

Ranile se vindeca mai greu. Nivelul ridicat de zahar din sange afecteaza modul de functionare a celulelor albe, importante in lupta impotriva bacteriilor cat si in eliminarea celulelor si tesuturilor moarte. Cand acestea nu functioneaza normal, ranile au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca si se infecteaza mai usor.

Starile de agitatie, iritabilitate, neatentie, letargie sau confuzie pot anunta un nivel crescut al zaharului in sange.

Vedere incetosata. Acest simptom apare in cazul unui nivel ridicat de zahar in sange.

Ce este diabetul?

"Diabetul zaharat este o boala complexa. De fapt, este un cumul de mai multe afectiuni. Diabetul de tip 1 se caracterizeaza prin lipsa secretiei de insulina. Astfel, pacientii trebuie sa fie tratati cu insulina pentru a suprevietui. Diabetul zaharat de tip 2 este o boala progresiva, care in timp ajunge sa fie tratata cu insulina", explica prof. dr. Radu Lichiardopol, presedintele Societatii Romane de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice.

Potrivit statisticilor, la fiecare 10 secunde o persoana moare printr-o complicatie a diabetului. Diabetul zaharat de tip 2 (non-insulino-dependent) reprezinta 85%-95% din totalul cazurilor de diabet din tarile dezvoltate si prezinta un procentaj chiar mai ridicat in tarile in curs de dezvoltare.

Conform datelor Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in 2008, in Romania au beneficiat de tratament 538.648 de persoane cu diabet, dintre care 154.443 au urmat tratament cu insulina.

Sursa : eva.ro

Dinții - sursă de celule stem

2010-05-27T00:37:00.000-07:00

Nu doar sangele placentar reprezinta o sursa de celule stem. Acum se pot preleva celule stem si din dintii de lapte ai copiilor sau molarii de minte ai adultilor.

Celulele astfel prelevate pot fi utilizate in tratarea unor afectiuni precum osteoporoza, infarct, dar si in refacerea unor tesuturi pierdute la nivelul dintilor. Recoltarea celulelor stem din pulpele dentare poate fi facuta si in Romania. Cei care doresc sa apeleze la acest procedeu, trebuie sa plateasca in jur de 1.200 de euro pentru un dinte, iar celulele recoltate sunt stocate in banci speciale.

Ce sunt celulele stem?

Celulele stem sunt celulele care stau la baza formarii tuturor tesuturilor si organelor si care se caracterizeaza prin capacitate de autoreplicare si capacitatea de diferentiere celulara. Autoreplicarea sau autoreinnoirea este capacitatea celulei stem de a da nastere unei celule-fiice identice cu ea insasi.
"Sunt celule care in anumite conditii se pot transforma in alte tipuri de celule, utile organismului nostru. Astfel din celulele stem din pulpa dintilor temporari (de lapte) se poate genera substratul necesar formarii dintelui. Celulele mezenchimale sunt celule stem care pot fi implantate in orice organism crescand imunitatea organismului" explica Prof. Univ. Dr. Norina Forna, Presedintele Societatii Romane de Reabilitare Orala.

Ce dinti pot fi folositi pentru prelevarea celulelor stem?

Pentru a putea fi recoltate celulele, dintii temporari nu trebuie sa fii fost supusi unor examene cu raze X (radiografie), pentru ca acestea afecteaza pulpa dentara. In cazul adultilor, recoltarea se face din dinti sanatosi.
"Dintii temporari sunt sursa extragerii, separarii si criogenarii celulelor stem din pulpa dentara," spune Dr. Forna. "Procedeul se efectueaza in perioada schimbarii dentitiei de la varsta de 5 pana la 13-14 ani. In egala masura si adultii care doresc sa-si foloseasca molarii de minte (molarii 3) sau alti dinti ce nu pot fi recuperati, pot beneficia de aceleasi rezultate, in situatia in care dintii recoltati sunt sanatosi si nu au fost radiografiati."

In ce afectiuni pot fi folosite?

Celulele stem preluate din dinti pot fi folosite pentru refacerea dintilor care prezinta carii, eroziuni, boli
paradontale sau regenerarea osului. De asemenea, aceste celule pot fi folosite in tratamentul
unor boli ale sangelui, boli neurodegenerative, la regenerarea oasele dupa fracturi si ajuta la inlocuirea tesutului miocardic, dupa infarct.

"Importanta utilizarii celulelor stem din pulpa dintilor temporari se va reflecta intr-o serie de tratamente esentiale cum ar fi: inlocuirea tesutului miocardic post-infarct, regenerarea oaselor dupa fracturi si osteoporoza, terapia maladiilor neuro-degenerative, regenerarea pulpei dentare, vitalizarea dintilor element ce va asigura longevitatea mentinerii statusului oro-dentar la paramentrii sanogeni, utile in reabilitarea pierderilor de substanta din teritoriul oro-maxilo-facial" enumera Dr. Forna.

Sursa: eva.ro

Stafidele - beneficii asupra sanatatii

2010-05-03T04:57:00.000-07:00

Stafidele sunt o gustare sanatoasa, delicioasa si plina de energie. Ca si celelalte fructe uscate, stafidele pot fi gasite pe toata perioada anului.

Informatii nutritionale

Stafidele fac parte dintre cele mai bogate surse de Boron (un mineral important pentru cresterea oaselor) si contin cantitati mari de fitonutrienti.

Beneficii asupra sanatatii

Protectie antioxidanta oferita de fenoli
Aceste substante sunt cunoscute, in special, pentru eficienta in neutralizarea radicalului liber al oxigenului numit anion superoxid.
Boronul - vital pentru oase sanatoase
Boronul este important pentru oase, in special pentru femei, luptand impotriva osteoporozei. Boronul este un mineral necesar pentru preschimbarea estrogenului si a vitaminei D in formele cele mai active. Nivelul de estrogen scade dupa menopauza, iar densitatea osoasa scade. Studiile au aratat ca boronul ofera protectie impotriva osteoporozei.
Dinti si gingii sanatoase
Desi sunt dulci si lipicioase nu provoaca carii si boli gingivale, ci chiar sunt benefice. Fitonutrientii din stafide (in special acidul oleanolic) sunt eficienti in distrugerea bacteriilor care cauzeaza cariile si bolile gingivale.
Protectie impotriva degenerescentei maculare

Fructele iti pot fi de mare folos in pastrarea vederii. Un studiu publicat in "Arhivele de Oftalmologie" indica faptul ca 3 sau mai multe portii de fructe consumate pe zi duce la scaderea riscului (cu 36%) aparitiei degenerescentei maculare, principala cauza a pierderii vederii la persoanele in varsta.
In acest studiu, in care au fost implicati 110.000 femei si barbati, cercetatorii au analizat efectul pe care il are consumul de fructe, legume, vitamine antioxidante A,C,E si carotenoide asupra participantilor. In timp ce, in mod surprinzator, consumul de legume, vitamine antioxidante si carotenoide nu au avut un efect major in prevenirea degenerescentei maculare, consumul de fructe a avut un rol foarte important in prevenirea acestei boli.

Sursa: eva.ro

Ciocolata - beneficii asupra sanatatii

2010-04-30T01:14:00.000-07:00

1. Ciocolata scade riscul de accident vascular cerebral. Aceasta este concluzia cercetatorilor de la McMaster University din Canada dupa ce au efectuat o cercetare pe un esantion de 44.489 de persoane, dupa cum informeaza publicatia medicala ScienceDaily intr-un articol aparut in urma cu doua lumi. Se pare ca participantii la studiu care au consumat o portie de ciocolata pe saptamana si-au redus cu 22% riscul de a suferi un accident vascular cerebral, in comparatie cu cei care nu consumat ciocolata;

2. Ciocolata este indicata in maladia Parkinson. Descoperirile au aratat ca bolnavii cu Parkinson au tendinta de a consuma mai multa ciocolata neagra in comparatie cu persoanele sanatoase, dupa cum informa publicatia britanica Dailymail intr-un articol aparut anul trecut. Simptomele bolii Parkinson incep sa apara atunci cand nivelurile de dopamina din creier scad cu aproximativ 20% din valorile normale. Potrivit specialistilor, unele substante din ciocolata neagra - cum ar fi feniletilaminele - maresc nivelurile de dopamina;

3. Ciocolata este buna pentru creier. O cantitate moderata de ciocolata are efecte benefice asupra activitatii cerebrale, informa Telegraph.co.uk intr-un articol aparut anul trecut. Pudra de cacao folosita in ciocolata contine o substanta antioxidanta, numita flavonol care are capacitatea de a energiza functiile mentale.

Sursa: eva.ro

Capsunile - beneficii asupra sanatatii

2010-04-28T11:07:00.000-07:00

Dulceata si frumoasa culoare a capsunelor pot face orice masa delicioasa si nu mira pe nimeni ca sunt atat de cunoscute si consumate.

Informatii nutritionale

Desi pot fi gasite in toata perioada anului, sezonul in care sunt pretutindeni si mai dulci ca oricand este din aprilie pana in iulie.

1 ceasca capsune (144 grame) are 43,20 calorii.

Capsunile contin : vitamina C, fibre, mangan, vitaminele B2, B5 si B6, acizi grasi omega 3, folati, vitamina K, magneziu, cupru, iod .

sursa : eva.ro

Ananasul - beneficii asupra sanatatii

2010-04-26T11:06:00.000-07:00

Ananasul face parte dintre cele mai iubite fructe tropicale. Desi sezonul lor este martie pana in iunie, ananasul poate fi gasit tot timpul anului.

Informatii nutritionale

Ananasul este o sursa excelenta de vitamina C si mangan. De asemenea contine si vitamina B1, vitamina B6, cupru si fibre.

Beneficii asupra sanatatii

Ajuta digestia si are efecte antiinflamatoare
Bromelina este un complex de substante care se gaseste in cotorul verde al ananasului. Cele mai studiate componente ale ananasului sunt enzimele puternice care descompun proteinele. La inceput expertii au crezut ca aceste enzime reprezinta secretul beneficiilor bromelinei si ca ajuta doar la digestie. Insa, studiile mai amanuntite au aratat ca bromelina are mai multe efecte benefice si ca multe dintre acestea nu au legatura cu enzimele.
Inflamatiile, coagularea excesiva a sangelui si anumite tipuri de tumori pot fi reduse prin doze terapeutice de bromelina, luata sub forma de supliment alimentar.
Intareste sistemul imunitar
Vitamina C este principalul antioxidant solubil in apa, care protejeaza corpul impotriva radicalilor liberi care ataca celulele normale. Radicalii liberi ajuta la construirea placii in artere, la ateroscleroza. In plus, vitamina C ajuta sistemul imunitar sa lupte impotriva unor boli precum gripa sau raceala.
Ofera un plus de energie
Ananasul este o sursa excelenta de mangan, co-factor pentru un numar mare de enzime importante in producerea energiei si in protectia antioxidanta.
Protectie impotriva degenerescentei maculare

Poate ca mama ta ti-a zis cand erai copil ca mancand morcovi iti vei pastra vederea sanatoasa. Se pare ca avea dreptate. Fructele iti pot fi de mare folos in pastrarea vederii. Un studiu publicat in "Arhivele de Oftalmologie" indica faptul ca 3 sau mai multe portii de fructe consumate pe zi duc la scaderea riscului (cu 36%) aparitiei degenerescentei maculare, principala cauza a pierderii vederii la persoanele in varsta.

In acest studiu, in care au fost implicati 110.000 femei si barbati, cercetatorii au analizat efectul pe care il are consumul de fructe, legume, vitamine antioxidante A,C,E si carotenoide asupra participantilor. In timp ce, in mod surprinzator, consumul de legume, vitamine antioxidante si carotenoide nu au avut un efect major in prevenirea degenerescentei maculare, consumul de fructe a avut un rol foarte important in prevenirea acestei boli.

Sursa: eva.ro

Nuca de cocos - beneficii asupra sanatatii

2010-04-25T22:24:00.000-07:00

Multe persoane indragesc gustul nucilor de cocos. Le putem consuma in stare proaspata, sub forma de fulgi deshidratati, lapte sau ulei. In cazul unei nuci de cocos ajunsa la maturitate, pulpa este de culoare alba, crocanta, iar apa din interiorului ei este mai putina. Daca nuca de cocos este tanara, pulpa este mai gelatinoasa si contine mai multa apa in interiorul ei.

Informatii nutritionale

Nuca de cocos este o sursa importanta de vitamine,fibre , calciu, fosfor,fier, magneziu, potasiu si lista poate sa continue.

Beneficii asupra sanatatii

Fiind bogata in fibre, nuca de cocos este o solutie salvatoare pentru persoanele care sufera de constipatie;
Uleiul de cocos este ideal pentru hidratarea pielii uscate, cat si pentru parul casat si lipsit de stralucire;
Laptele de cocos (care se prepara din pulpa proaspata sau deshidratata si o cantitate de apa calda amestecate in blender) este indicat pentru gatul inflamat si pentru ulcer;
Sucul din interiorul nucii de cocos este benefic pentru persoanele care au probleme cu rinichii;
Sucul de cocos se foloseste ca tratament pentru parazitii intestinali;
Sucul de cocos este benefic pentru persoanele care sufera de diabet;
Studiile arata ca nuca de cocos este buna pentru tiroida;
Uleiul de cocos este benefic pentru numeroase probleme medicale, cum ar fi: stresul, bolile de inima, colesterolul ridicat, obezitate, probleme urinare, digestie lenta, hipertensiune arteriala, imunitate scazuta, diabet, probleme dentare, densitate osoasa mai redusa, HIV, cancer, imbatranire prematuras si pancreatita

Sursa: eva.ro

Implantul cohlear : rezolvarea problemelor de auz ale copilului tau !

2010-04-24T21:52:00.000-07:00

Copiii cu deficiente de auz au nevoie de un implant cohlear cat mai timpuriu. Specialistii sustin ca realizarea implantului inainte de 18 luni poate sa imbunatateasca semnificativ auzul, se arata intr-un studiu publicat luna aceasta in Jurnalul Asociatiei Medicale Americane.

Cercetarea realizata de expertii de la Universitatea Johns Hopkins este prima care analizeaza impactul implantului cohlear si succesul acestuia in cazul in care este aplicat de timpuriu. Oamenii de stiinta au monitorizat 188 de copii cu deficiente de auz profunde, cu varste cuprinse intre 6 luni si 5 ani, pe o perioada de trei ani dupa ce au facut un implant cohlear. Ei au vizat abilitatea acestora de a receptiona sunetele si dezvoltarea limbajului pe care le-a comparat cu rezultatele unor copii fara probleme de auz.

Rezultatele au scos in evidenta importanta pe care o are realizarea implantului la o varsta cat mai mica, deoarece ajuta copilul sa se dezvolte normal. Cu cat implantul este efectuat mai tarziu, cu atat copilul va fi mai mult timp deprivat de expunerea la sunete si vorbire, atat de esentiale in etapele dezvoltarii lui cand creierul incepe sa interpreteze intelesul lor. "Am constatat ca implantul realizat inainte de 18 luni confera mult mai multe beneficii decat implantarea tarzie, ajutand la o recuperare mai rapida, uneori la un nivel foarte apropiat de normal", explica dr. John Niparko, profesor si director al catedrei de Otolaringologie de la Universitatea Johns Hopkins.
Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde sa receptioneze sunete. Printr-o interventie chirurgicala se plaseaza o spira cu mai multi electrozi de contact in interiorul urechii interne (in cohlee mai exact). Electrozii vor stimula direct nervul auditiv, prin curenti electrici slabi, ce nu prezinta un pericol pentru tesuturile din jur, transmitand astfel informatia sonora codificata la exterior de catre procesorul de vorbire.
Sunetele sunt receptionate de microfonul procesorului vocal extern, care analizeaza si codifica sunetele in impulsuri electrice. Acestea sunt transmise prin antena atasata prin piele la computerul implantat la nivelul cutiei craniene si trimise mai departe la electrozii din cohlee. In plus, deoarece este prevazut cu control wireless, parintii pot monitoriza si ajusta procesoarele de sunet oricand, fara a interveni in activitatea de zi cu zi a copilului. Astfel copilul se poate integra cu usurinta in colectiv, dezvoltandu-se normal.

Copiii raspund foarte bine la implant

"Initial, implanturile au inceput la adulti, insa fara rezultate spectaculoase. Apoi au continuat la copii, obtinandu-se rezultate mult mai bune. Spre deosebire de adulti, copiii raspund foarte bine la implant. Cu cat este mai precoce pus cu atat rezultatele sunt mai bune, iar in prezent tendinta este sa se implanteze la copii din ce in ce mai mici", a precizat conf. univ. dr. Dan Cristian Gheorghe, medic primar ORL la Spitalul de Copii "Marie Curie" din Bucuresti.

Inainte de operatie se prefera protezarea pentru urmarirea progresului, explica conf. dr. Dan Cristian Gheorghe, iar daca se obtin rezultate satisfacatoare se prefera proteza in locul implantului. Specialistul precizeaza ca doar in conditiile in care protezarea nu aduce niciun beneficiu se recurge la implantul cohlear. "Inclusiv la copilul de varsta mica se incearca inainte protezarea", adauga specialistul.

Copiii cu implant cohlear se pot dezvolta normal

Copiii care au un implant cohlear se pot dezvolta normal si au un auz la fel de bun precum copiii sanatosi, se arata intr-un studiu aparut in urma cu doua luni in revista Otolaryngology - Head and Neck Surgery.
In Romania, 300-400 dintre copiii nou-nascuti in fiecare an au probleme hipoacuzice si au nevoie de un implant cohlear.

Sursa: eva.ro

Cum tratam CANDIDOZA VAGINALA?

2010-04-22T23:33:00.000-07:00

Aproximativ 75% dintre femei au avut de-a lungul vietii cel putin un episod de infectie candidozica genitala.

Candidoza este produsa de o ciuperca numita Candida albicans. Candida populeaza in mod normal cavitatea bucala si tractul digestiv la ambele sexe, iar la femei si vaginul. De asemenea se gaseste in mod obisnuit pe piele si mucoase.
In cazul unui organism sanatos, microorganismele cu rol de protectie (saprofite) existente in flora vaginala mentin un pH acid care stopeaza dezvoltarea bacteriilor patogene (daunatoare).

Candidoza apare in momente de imunosupresie, adica in cazuri in care imunitatea organismului este scazuta si microorganismele saprofite nu mai pot mentine echilibrul florei, Candida inmultindu-se astfel peste nivelul normal.

Cum se manifesta?

scurgere alba, branzoasa si abundenta
usturimi si mancarimi vaginale
usturime la urinare
arsuri si dureri in timpul contactului sexual
inrosirea si inflamarea labiilor mici

Toate aceste simptome se intensifica inaintea menstruatiei.

Care sunt factorii de risc?

cel mai important factor de risc este un tratament recent cu antibiotice, care, pe langa distrugerea florei daunatoare, distruge si echilibrul florei protectoare care tine nivelul Candidei sub control.
diabetul zaharat necontrolat, care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor
sarcina, cu modificarea aferenta a echilibrului hormonal
alti factori de risc: contraceptivele orale, tratamentul cu corticosteroizi, tulburarile imune sau endocrine

Cum o putem trata?

Tratamentul va fi stabilit numai de catre medicul dermatolog sau ginecolog si consta in antimicotice orale sau locale, sub forma de ovule. Alegerea medicamentului se face in urma efectuarii unei antifungigrame, care indica substantele active la care este sensibila tulpina prezenta de Candida.
Igiena locala obisnuita va fi completata cu spalaturi cu apa fiarta si racita in care s-a adaugat bicarbonat de sodiu.
Candida se poate transmite in timpul actului sexual. Chiar daca partenerul nu prezinta manifestari, tratamentul trebuie urmat intrucat exista riscul reinfectarii. Pe durata tratamentului trebuie evitate contactele sexuale (chiar si cele protejate).

Cateva recomandari pentru a preveni aparitia suparatoarei infectii:

dupa igiena locala cu apa calduta si sapun (de preferinta sapun special pentru uz intim care va mentine pH-ul local in limitele normale) zona va fi bine uscata cu un prosop
evitarea umiditatii in zona genitala (este recomandabil ca hainele umede, cum ar fi costumul de baie, sa fie schimbate cat mai repede posibil)
folosirea lenjeriei de corp lejere, din bumbac
evitarea utilizarii irigatorului pentru spalaturi interne (distruge flora protectoare)
evitarea folosirii excesiva a deodorantelor intime (acelasi motiv)
evitarea apei fierbinti
tampoanele interne ar trebui evitate sau limitate la momentele cand sunt strict necesare, deoarece mediul cald si umed este cel mai propice pentru dezvoltarea Candidei

Sursa: eva.ro

VITAMINA C ( ACID ASCORBIC )

2010-04-22T10:16:00.000-07:00

Vitamina C sau acidul ascorbic este una dintre cele mai cunoscute vitamine. Denumirea ei provine de la proprietatea de a vindeca scorbutul. Este hidrosolubila, oxidabila, nu este rezistenta la caldura si la razele ultraviolete. Organismul uman nu este capabil sa o sintetizeze, de aceea stocul trebuie innoit permanent.

Doza zilnica recomandata: 60-100 mg.

Surse

Cele mai indicate surse de vitamina C sunt legumele si fructele proaspete, mai ales citricele (portocale, lamai, ananas, grepfrut), bacele rosii (fragutele, zmeura, coacazele), kiwi, legume (broccoli, cartofi, tomate, varza, patrunjel).

Roluri si caracteristici ale vitaminei C

Este implicat in producerea colagenului care, datorita acidului ascorbic are o mare importanta in cicatrizarea tesuturilor distruse, prevenind aparitia ridurilor;
Joaca un rol important in formarea osaturii si dentinei;
Intervine in metabolizarea anumitor aminoacizi, a acidului folic si a glucozei;
Participa la producerea glucocorticosteroizilor si a anumitor neurotransmitatori;
Contribuie la formarea anticorpilor si interferonilor; are actiune antiinfectioasa, scade durata racelilor si lupta impotriva agresiunii bacteriene;
Neutralizeaza radicalii liberi, datorita rolului antioxidant;
Protejeaza contra posibilei aparitii a cancerului;
Are actiune laxativa;
Revigoreaza vasele sanguine, prevenind astfel tulburarile cardiovasculare si determinand reducerea crizelor de emfizem la fumatori;
Faciliteaza absorbtia fierului;
Are o actiune antihistaminica eficace in tratarea alergiilor si benefica pentru victimele astmului;
Contribuie la inlaturarea starii de anxietate, oboseala, stres.

Note utile

Vitamina C nu poate preveni contractarea virusului gripei;
Este eliminata din sange dupa 4 ore de la administrarea ei;
Un fumator de 20 de tigari/zi prezinta un deficit de 25% de acid ascorbic si de 40% daca fumeaza mai mult de 20 de tigari/zi;
Acidul ascorbic se conserva mai mult timp in mediul acid;
Vitamina C nu vindeca nici un tip de cancer, dar contribuie la eliminarea toxinelor din organism;
Suplimentarea cu vitamina C poate influenta rezultatele unor teste biologice precum creatinina, glucoza sanguina si urinara;
Unii specialisti nu recomanda guma de mestecat cu vitamina C pentru ca exista riscul de a ataca smaltul dintilor.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

Consumatorii de droguri au risc crescut de a contacta SIDA !!!

2010-04-22T05:23:00.000-07:00

Numarul estimat al copiilor si persoanelor adulte infectate HIV/SIDA in Europa de Est si in Asia Centrala a ajuns la 1.5 milioane in anul 2008, o crestere cu 66% mai mare fata de anul 2001. Prevalenta HIV in regiunea specificata este in crestere, cu extindere rapida a epidemiei in Ucraina si Federatia Rusa.

Un anumit numar de tari au extins accesul la terapia antiretrovirala, insa in ciuda acestui lucru, tratamentul acopera in continuare un procentaj mic al populatiei bolnave. Pana in luna decembrie 2008 - 22% dintre acestia beneficiau de tratament per global, mai putin decat tarile cu venit mic si mediu (42%). Datele disponibile sugereaza ca populatia aflata la cel mai inalt risc de imbolnavire sunt consumatorii de droguri injectabile. Acestia au acces limitat la tratament. Rata prevalentei HIV la consumatorii de droguri injectabile este de 38.5% - 50.3% in Ucraina si de 37% in Federatia Rusa. Cu toate ca prevenirea in randul consumatorilor de droguri injectabile este scazuta, cateva progrese au fost inregistrate datorita programelor de reducere a riscului de imbolnavire (harm reduction programmes). In Estonia, de exemplu, numarul de seringi sterile pentru fiecare pacient, distribuite prin aceste programe, s-a dublat, ajungand la 112.

Un numar estimat la 3.7 milioane de persoane consuma droguri injectabile, una din patru persoane fiind banuita a fi infectata cu virusul HIV.

In Europa de Est, transmiterea pe cale sexuala a virusului HIV a cauzat 42% din totalul de noi imbolnaviri in anul 2007. Suprapunerea dintre consumul de droguri injectabile si contactul sexual neprotejat, inlesneste transmiterea infectiei HIV in regiune. In Federatia Rusa, studiile releva ca mai mult de 30% dintre practicantii de sex comercial isi injecteaza droguri. In Ucraina, prevalenta HIV in randul persoanelor care practica sexul comercial variaza intre 13.6% si 31.0%.

Transmiterea HIV prin contact sexual neprotejat intre persoane de acelasi sex acopera o mica parte din totalul de noi imbolnaviri in Europa de Est, astfel, in anul 2007, inregistrandu-se o rata de 0.4 %. Cu toate acestea, exista tari unde rata de prevalenta HIV in randul populatiei homosexuale atinge si cote mai inalte: Georgia - 5.3%, Fedratia Rusa - 6% si Ucraina - 10-23%.

VITAMINA B12 ( CIANCOBALAMINA )

2010-04-22T03:40:00.000-07:00

Acesta vitamina, care se mai numeste si ciancobalamina, face parte din grupul vitaminelor hidrosolubile si contine cobalt, un element vital ce intra in componenta globulelor rosii. Vitamina B12 este rezistenta la caldura, aer, dar este distrusa de lumina, raze ultraviolete si acizi.

Doza zilnica recomandata: 1-6 mcg.

Surse

Vitamina B12 se gaseste doar in alimentele de origine animala: carne (mai alees ficat), lapte, produse lactate, oua, precum si in fructele de mare (crabi, stridii, scoici)

Roluri si caracteristici ale vitaminei B12

Joaca un rol decisiv in buna functionare a sistemului nervos, ajutand la formarea tecii de mielina care inveleste fibrele nervoase, esentiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase in tot corpul. Astfel vitamina B12 poate fi considerata un aliat pretios in mentinerea acuitatii simtului tactil si auditiv, in perceptia durerii, in echilibru, dar si in sporirea capacitatii de invatare, impiedicarea pierderilor de memorie si pastrarea aplombului mental;
Participa la procesul de reinnoire celulara, la sinteza ADN-ului, a fierului, a vitaminei C, a acidului pantotenic, folic si la sinteza vitaminei B15;
Intervine in procesul de maturizare a globulelor rosii, inlaturand astfel oboseala si anemia.

Note utile

Consumul terapeutic de vitamina B12 nu este indicat pacientilor bolnavi de cancer;
Calciul faciliteaza asimilarea vitaminei B12;
Administrarea intravenoasa a hidrocobalaminei poate contracara efectele otravirii cu cianura;
Adeptii culturismului care nu doresc sa abuzeze de anabolizante steroidice pot consuma suplimente de vitamina B12, aceasta fiind un anabolizant natural;
Asociata cu alte vitamine din complexul B, aceasta vitamina ajuta la reglarea ciclului menstrual.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA B15 ( ACIDUL PANGAMIC )

2010-04-22T03:31:00.000-07:00

Desi nu este recunoscuta in unele tari, vitamina B15 sau acidul pangamic are proprietati revigorante si este foarte populara printre sportivi. Este antioxidanta si impiedica depunerea lipidelor in ficat. Colina intervine in formarea colesterolului. Ajuta, de asemenea, la imbunatatirea memoriei, de aceea este folosita si in tratarea maladiei Alzheimer.

Doza zilnica recomandata: - vitamina B15: 1,5-5 mg

- colina: cca 1000 mg.

Surse

Vitamina B15 se gaseste in orezul brun, painea integrala si drojdia de bere;
Colina o intalnim in: germenii de grau, legumele verzi si lecitina.

Roluri si caracteristici

Acidul pangamic:

Curata organismul de toxine;
Reduce pierderile de glicogen;
Creste longevitatea celulelor;
Fortifica sistemul imunitar;
Scade nivelul colesterolului;
Protejeaza ficatul de ciroza;
Rareste crizele de astm.

Colina:

Impiedica producerea colesterolului;
Protejeaza ficatul;
Ajuta la pastrarea memoriei;
Stimuleaza sinteza adrenalinei;
Protejeaza impotriva cancerului de san.

Note utile

Atletii pot consuma 100-150 mg de vitamina B15 zilnic;
In Franta si Canada, acidul pangamic nu este oficial recunoscut ca si vitamina;
Bolile hepatice sunt tratate cu colina (3000mg/zi) de catre medicii americani;
Colina creste nivelul fosforului in organism, de aceea trebuie asociata cu calciul pentru a mentine echilibrul intre cele doua minerale.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

O substanta din laptele matern UCIDE celulele canceroase

2010-04-21T22:55:00.000-07:00

Expertii suedezi au descoperit ca o substanta din laptele matern are capacitatea de a distruge celulele cancerigene din organism, informeaza publicatia britanica DailyMail.

In urma unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatile din Gothenburg si Lund din Suedia s-a descoperit o substanta in laptele matern - formata dintr-o proteina si un acid gras - care a fost testata cu succes pe oameni, obtinandu-se efecte remarcabile.

Avantaj: nu afecteaza deloc celulele sanatoase

Teste de laborator arata ca aceasta substanta, cunoscuta sub denumirea Hamlet, ucide 40 de tipuri de celule cancerigene, avand avantajul de a pastra intacta sanatatea celulelor neafectate de cancer. Ea s-a dovedit eficienta in urma contactului cu mediul acid din stomac.

Potrivit specialistilor, in urma tratamentului cu aceasta substanta, pacientii cu cancer la vezica urinara au reusit sa elimine prin urina ceulele cancerigene moarte, marind sperantele pentru dezvoltarea unui tratament cu potential mare de vindecare a bolii.

"Experimentele efectuate in laborator evidentiaza capacitatea noii substante de a ucide 40 de tipuri de celule cancerigene, iar cercetarile continua pentru a stabili efectele pe care le poate avea in cazul cancerului mamar, a tumorilor cerebrale sau a celor localizate la nivelul membranelor mucoase. Un lucru foarte important de precizat este faptul ca aceasta substanta ucide doar celulele cancerigene fara sa afecteze in niciun fel celulele sanatoase", explica profesorul Roger Karlsson de la Departamentul de Chimie al Universitatii din Gothenburg care adauga ca au extras substanta din laptele matern si au testat-o pe subiecti afectati de cancer, folosind injectia pentru a o insera direct in tumorile maligne.

Deja se cunosc efectele protectoare pe care alaptarea la san prelungita o are asupra sanatatii bebelusului. De asemenea, saptamana trecuta specialistii americani au descoperit ca o substanta din laptele matern, numita acid lauric (care se gaseste si in laptele de cocos) ajuta la vindecarea acneei si va sta la baza dezvoltarii unor noi tratamente pentru aceasta afectiune.
De ce sa-ti alaptezi copilul cat mai mult timp?

UNICEF si Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca bebelusii sa fie alaptati exclusiv la san cel putin 6 luni, iar alaptatul sa se continue in paralel cu alte forme de alimentatie pana la varsta de 2 ani. Este important ca mamele sa constientizeze faptul ca laptele matern ii protejeaza de foarte multe afectiuni atat in copilarie, cat si in perioada adulta. Printre cele mai importante beneficii aduse de alaptatul prelungit se numara:

le dezvolta creierul copilului. Potrivit unui studiu recent aparut in publicatia "The Journal of Pediatrics" se arata ca anumiti nutrienti din laptele matern au efect de lunga durata asupra dezvoltarii cerebrale a copiilor, de aceea femeile trebuie incurajate sa alapteze cat mai mult timp;
le dezvolta plamanii. Potrivit unui studiu efectuat de cercetatori britanici si americani de la Universitatile Southampton si Michigan, daca sunt alaptati la san cel putin 4 luni, nou-nascutii pot respira mai rapid si mai profund;
le intareste sistemul imunitar, reducand riscul de afectiuni respiratorii acute in primul an de viata;
ii fereste de probleme psihice de mai tarziu;
ii protejeaza de astm, alergii, colici, infectii.

Ce sa consumi si ce sa eviti cand alaptezi?

Potrivit specialistului in nutritie umana, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi trebuie sa tii cont de urmatoarele sfaturi:

1. Evita alimentele picante care pot provoca intarcarea;
2. Renunta la fumat, alcool si cafea sau alte ceaiuri excitante, precum cel verde si negru;
3. Evita consumul ridicat de peste cu un continut mare de mercur, deoarece poate sa afecteze dezvoltarea sistemului nervos al bebelusului;
4. Evita alimentele bogate in grasimi, zahar si sare;
5. Nu apela foarte des la mancarea de tip fast-food sau prajeli;
6. Consuma cat mai multe fructe si legume;
7. Atentie la medicamente! Nu lua nimic fara sa consulti medicul;
8. Incearca sa te odihnesti de cate ori ai ocazia.
Bineinteles ca mama trebuie sa testeze pe propria piele si sa vada reactiile pe care le au anumite alimente asupra celui mic. In cazul in care ai remarcat ca anumite alimente pe care le-ai consumat ii fac rau bebelusului este de preferat sa iti faci o lista cu ele si sa le eviti cat timp alaptezi.
Sfatul specialistului

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare:

"Ca si in perioada sarcinii, este recomandat sa eviti: tutunul, alcoolul, junk-food, prajelile, alimentele pregatite la microunde, cafeaua, anumite ceaiuri excitante, excesul de sare, grasimi. Indicat este sa incerci sa urmezi o alimentatie sanatoasa, sa iti prepari singura hrana pentru a-ti alege alimentele. Si calitatea apei pe care o consumi este importanta, nu trebuie sa faci exces, dar nici sa te insetezi"

Sursa: eva.ro

VITAMINA B9 (acidul folic)

2010-04-18T03:12:00.000-07:00

Cunoscuta sub numele de acid folic, deoarece a fost extrasa din frunze de vegetale, spanac mai precis, aceasta vitamina hidrosolubila a grupului B este o veritabila sursa de energie, de dinamism. Vitamina B9 isi pierde proprietatile la caldura si in mediile alcaline sau acide. La fel ca plantele si microorganismele, flora bacteriana intestinala a organismului uman poate sintetiza vitamina B9.

Doza zilnica recomandata: 0,4 mg (400 mcg)

Surse

Necesitatile corpului nostru sunt pe deplin satisfacute printr-o alimentatie echilibrata: legume verzi, sparanghel, spanac, varza, porumb, morcov, fasole verde, caise, banana, portocale, mazare, rosii, grau, ou, ficat, migdale, lapte, branzeturi fermentate.

Roluri si caracteristici ale vitaminei B9

Ajuta la formarea AND-ului;
Actioneaza ca un factor de crestere;
Este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia;
Favorizeaza echilibrul emotional, diminueaza durerea;
Creste productia de lapte matern;
Previne aparitia cancerului la plamani, colon si uter;
Protejeaza organismul de bolile cardiovasculare si de accidentele vasculare cerebrale;
Protejeaza fatul de anomalii congenitale care pot afecta creierul si coloana vertebrala.

Note utile

Este indicat un supliment de vitamina B9 pentru persoanele care consuma alcool in exces;
In combinatie cu alte vitamine din complexul B, acidul folic intareste sistemul imunitar;
Suplimentele importante de vitamina B9 au un efect benefic pentru epiderma depigmentata si inlatura stresul si anxietatea.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

9 analize necesare daca vrei sa ramai insarcinata

2010-04-15T23:21:00.000-07:00

In urma consultului preconceptional se stabileste un set de analize care poate fi diferit de la o pacienta la alta, in functie de factori genetici, istoric familial, etc. Cele mai importante analize despre care ne vorbeste dr. Bogdan Alexandru sunt:

1. Hemoleucograma, grup de sange si Rh: ofera informatii asupra unei eventuale anemii, trombocitopenii sau a unei infectii in organism. Grupa de sange si Rh-ul ne informeaza asupra unei posibile incompatibilitati sanguine mama-fat. In cazul in care mama are grupa 0 +/- si RH -, automat sotul isi va determina grupa de sange si Rh-ul;

2. AgHBS, AC anti HVC sunt markeri ai infectiei virale cu virusul hepatic B si C. In caz ca viitoarea mamica are Ag HBS absent si AC HBS absenti poate opta pentru vaccinarea impotriva virusului hepatic B. In cazul in care virusul B sau C este prezent la mama, nasterea va avea loc prin operatie cezariana;

3. Test pentru depistarea infectiei cu virusul HIV este un examen obligatoriu;

4. Glicemia este importanta pentru ca ne ofera informatii asupra unui eventual diabet zaharat;

5. Rubeola: daca IGG si IGM sunt 0, atunci se poate opta pentru vaccinare inainte de sarcina;

6. Chlamidia: se recolteaza de la nivelul colului uterin. In caz de pozitivitate, tratamentul este obligatoriu, tinand cont ca unele studii arata implicarea acestor infectii in avortul spontan;

7. Secretia vaginala;

8. Testul Babes - Papanicolau pentru depistarea unor eventuale displazii cervicale sau cancer la colul uterin;

9. Herpes virus II: nu este necesar de detectat. Trebuie acordata o atentie speciala numai daca apar leziuni herpetice genitale la nastere, astfel incat sa se poata lua masura nasterii prin operatie cezariana.

De asemenea, specialistul precizeaza ca pentru fiecare caz in parte "se poate recomanda suplimentarea acestor analize (listeria sau toxoplasma in cazul expunerii la animale), oportunitatea efectuarii acestora in stadiul preconceptional fiind indicata de medicul specialist".

SURSA: eva.ro

Migrena, factor de risc pentru accidentul vascular cerebral

2010-04-15T23:06:00.000-07:00

Migrena este un semnal de alarma care nu trebuie lasat netratat, avertizeaza dr. Armand Frasineanu, specialist in neurologie la Spitalul Colentina din Capitala. De ce nu trebuie sa ignori migrenele frecvente?

"Pentru ca ele pot produce niste alterari anatomice si reprezinta un factor de risc pentru accidentul vascular cerebral. Crizele de migrena netratate iti face mai mult rau, deoarece cresc in intensitate si frecventa", precizeaza dr. Armand Frasineanu.

Durerea de cap: de la neplacuta la insuportabila

Potrivit specialistului in neurologie, durerile de cap se impart in doua mari grupuri:

dureri de cap primare sunt toate acele dureri care nu au ca si cauza alta problema medicala. Durerea de cap este de fapt afectiunea in sine;
dureri de cap secundare sunt acele dureri care sunt cauzate de o alta afectiune, dar pot fi si efectul consumarii anumitor substante (alcool, cofeina, nicotina, nitrati, glutamat de monosodiu).

Care sunt cele mai frecvente dureri de cap?

1. Durerea de cap de tip tensional care este adesea confundata cu cea data de hipertensiunea arteriala, se manifesta printr-o senzatie de apasare, constrictie si apare de mai multe ori in aceeasi zi.

Cauze: incordarea imperceptibila a muschilor umerilor, gatului si fetei, stres, depresie, anxietate, lipsa somnului, dieta inadecvata, consumarea bauturilor alcoolice. De regula cuprinde ambele parti ale capului, are intensitate scazuta sau moderata care nu creste odata cu activitatea fizica. Dr. Armand Frasineanu avertizeaza ca durerile de cap tensional pot dura de la 30 de minute la 7 zile. "Durerea cedeaza foarte rapid la 500 - 1000 mg de aspirina, insa remediul cel mai bun este odihna", ne sfatuieste specialistul.

2. Migrena este mult mai frecventa la femei decat la barbati, in special in perioada fertilitatii, fiind asociata cu schimbarile hormonale care se produc in organismul femeii, dupa cum precizeaza specialistul in neurologie. "Este o durere foarte puternica localizata aproape intotdeauna pe jumatate de craniu si este asociata cu senzatia de voma sau sensibilitate la zgomot si lumina", explica dr. Frasineanu.

Cauze: genetice (cel mai frecvent), factori neurovasculari.

Durata atacului de migrena este variabil: fara tratament, poate dura de la 4 la 72 de ore, iar incidenta ei medie este de pana la de 6 ori pe luna.
Organizatia Mondiala de Sanatate (OMS) recomanda aspirina pentru tratamentul simptomatic al durerilor de cap.

Durerea si analgezicele

Potrivit Asociatiei Internationale pentru Studiul Durerii (IASP), durerea este "experienta senzoriala si emotionala neplacuta asociata cu o leziune tisulara actuala sau potentiala". Este sistemul de alarma pe care corpul il transmite la creier. "Maduva spinarii si nervii reprezinta calea prin care mesajul calatoreste de la si spre creier catre alte parti ale corpului. In momentul aparitiei unei leziuni, mii de receptori de la nivelul pielii trimit mesaje de-a lungul nervilor si maduvei spinarii spre creier. Medicatia contra durerii actioneaza prin blocarea acestor mesaje sau reducerea efectului acestora catre creier. Alaturi de miliardele de receptori ai durerii, mai avem instrumente suplimentare ce produc inflamatia: prostaglandinele, care sunt descrise si ca amplificatori sau activatori ai durerii. Cand au loc traume, tesuturile afectate produc prostaglandine. Acestea sensibilizeaza terminatiile nervoase permitand impulsului nervos sa fie transmis catre creier, astfel incat corpul sa poata raspunde corect", explica dr. Frasineanu.
Analgezicele (din grecescul an - "fara" si algesis - "durere") este o grupa de medicamente care calmeaza temporar durerea.
Potrivit specialistului neurolog, acestea sunt de doua tipuri:

opioide: puternice (morfina, petidina, metadona - actioneaza asupra sistemului nervos central si favorizeaza procesele care controleaza inhibitor durerea) si slabe (codeina, tramadol);
non-steroidiene si paracetamolul: acide (aspirina, ibuprofen, naproxen, ketoprofen) si non-acide (paracetamol, propifenazona, inhibitori COX).

Sfatul specialistului

Dr. Armand Frasineanu, specialist in neurologie la Spitalul Colentina din Capitala spune:
"Exista cel putin 30 de afectiuni care pot cauza durere de cap/migrene si alte 60 de boli mai rare. Tratamentul de preventie consta in propanolol. Si medicamentele antiepileptice sunt de preventie pentru migrena (topiramat), iar pentru tratamentul accesului se administreaza aspirina si metoclopramid. Uneori tratamentul trebuie urmat toata viata, alteori migrenele pot sa dispara dupa prima sarcina".

Sursa: eva.ro

Vitamina B8 ( vitamina H )

2010-04-15T09:24:00.000-07:00

Este o substanta hidrosolubila care nu este distrusa la caldura sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza. Alimentele si flora intestinala furnizeaza dozele necesare organismului. Vitamina B8 sau H este indispensabila persoanelor cu unghii fragile si casante.

Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg)

Surse

Carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate termic sau conservate) sunt necesare pentru aportul zilnic de biotina, ca si drojdia de bere, organele de vita, laptele, produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, cerealele integrale, porumbul, melasa si nucile.

Roluri si caracteristici ale vitaminei B8

Ajuta la degradarea acizilor grasi, a glucozei si a aminoacizilor;
Intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;
Are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind rezervele organismului;
Stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;
Impiedica incaruntirea prematura;
Calmeaza durerile musculare.

Note utile

Asociata cu vitaminele B2, B3, B6 poate fi un intaritor eficace;
Albusul de ou crud si frisca anuleaza efectele biotinei;
Suplimentarea cu biotina este recomandata in tratamentul cu antibiotice;
Pentru intarirea unghiilor este necesar un aport zilnic de 2,5 mg.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

Cum poti preveni infectarea cu HIV?

2010-04-14T08:20:00.000-07:00

1. Abstinenta reprezinta cea mai sigura modalitate de a preveni o boala cu transmitere sexuala sau o reinfectie cu o alta tulpina a virusului.

2. Folosirea prezervativului corect si la orice contact sexual. Prezervativul folosit corect si constant la fiecare contact sexual reduce riscul de a contacta o boala cu transmitere sexuala.

3. Foloseste protectie si in timpul actului sexual oral. Prezervativul poate fi folosit in timpul actului sexuala oral.

4. Daca un prieten sangereaza, utilizeaza manusi de unica folosinta, inainte de a pansa sau a dezinfecta rana. Pentru a opri sangerearea foloseste pansamente sterile, servetele curate de hartie pentru a le putea arunca. Acopera rana cu un plasture steril pana la cicatrizare. Spala cu apa si detergent imediat suprafetele murdare de sange, dezinfecteaza-le cu o solutie dezinfectanta. Arunca articole patete de sange intr-un sac de plastic si apoi la cosul de gunoi.

5. Nu folosi in comun cu alte persoane jucariile pentru actul sexual.

6. Nu folosi in comun cu alte persoane ace de seringa pentru droguri.

7. Nu folosi aparate de ras electric sau periuta de dinti in comun cu alte persoane.

VITAMINA B6 ( piridoxina )

2010-04-12T13:32:00.000-07:00

Aceasta vitamina solubila in apa se altereaza in contact cu lumina si se volatilizeaza in prezenta caldurii. Piridoxina este forma cea mai raspandita, celelelte doua fiind piridoxamina si piridoxalul.

Doza zilnica recomandata: 2 mg.

Surse
Vitamina B6 se gaseste in special in drojdia de bere, cerealele integrale, lapte, oua, organe de vita, peste, fructe oleaginoase (nuci, arahide), legume proaspete, banana, avocado, varza.

Roluri si caracteristici ale vitaminei B6

Inlesneste metabolizarea aminoacizilor, proteinelor, grasimilor, steroizilor, hemoglobinei, transformarea glicogenului in glucoza;
Previne dereglarea sistemului nervos;
Participa la buna functionare a sistemului imunitar;
Ajuta la reducerea crizelor de astm;
Limiteaza arteroscleroza si unele afectiuni ale miocardului;
Impiedica formarea matretii.

Note utile

In combinatie cu magneziul, vitamina B6 este eficienta contra calculilor renali;
Vitamina B6 in combinatie cu zincul sunt utilizate impotriva impotentei;
Piridoxina isi face efectul in sase saptamani;
Consumul ce depaseste 100 mg/zi trebuie sa fie supravegheat de medic;
Medicamente care anuleaza efectul piridoxinei: antibioticele folosite in timpul tratamentului pentru tuberculoza, penicilamina luata in timpul tratamentului contra calculilor renali, a tulburarilor sistemului nervos periferic si a artritei.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

Cand este indicata aspirina?

2010-04-08T23:27:00.000-07:00

Organizatia Mondiala de Sanatate (OMS) recomanda utilizarea acidului acetilsalicilic ca o terapie de prima linie in termeni de eficienta si cost pentru durere, febra si pentru profilaxia atacurilor de cord.

Potrivit dr. Armand Frasineanu, specialist neurologie la spitalul Colentina putem sa luam aspirina in cazul de:

dureri reumatice;
dureri faringiene;
dureri dentare;
dureri menstruale;
dureri musculare;
dureri articulare;
dureri de cap si migrene;
dureri de spate;
dureri si febra din guturaiul comun si gripa.

Specialistul ne atentioneaza ca nu orice durere se trateaza cu aspirina. "Daca avem durere cauzata de un ulcer nu trebuie sa luam aspirina. In astfel de cazuri se evita administrarea aspirinei si se recomanda prudenta in cazul persoanelor care au avut un istoric de ulcer", adauga dr. Frasineanu. Nu se iau mai mult de 4 g pe zi de acid acetilsalicilic (echivalentul a 8 tablete de 500 mg) pentru a evita posibilele efecte adverse: dureri si arsuri stomacale, greata si hemoragiile digestive.

De retinut! Aspirina nu se administreaza copiilor sub 12 ani.

VITAMINA B5 sau Acidul Pantotenic

2010-04-08T05:37:00.000-07:00

Acidul pantotenic a fost numit astfel dupa cuvantul grecesc -pantoten- care semnifica -peste tot-, deoarece acest acid este omniprezent in natura. In grupa vitaminelor solubile in apa si sintetizate de plantele verzi si multe alte microorganisme, vitamina B5 este cea care ajunge in tesuturile animalelor care le consuma, mai ales in ficat si oua. Acidul pantotenic este un component important al coenzimei A, o substanta care ajuta organismul sa elimine toxinele provenite din insecticide si medicamente. Vitamina B5 este indispensabila activitatii celulare. Caldura, mediile alcaline si acide nu sunt favorabile vitaminei B5.

Doza zilnica recomandata: 10-15 mg.

Surse

Alimentele care contin vitamina B5 sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrale, arahidele, laptisorul de matca, somonul, galbenusul de ou, ciupercile, conopida, legumele verzi.

Roluri si caracteristici ale vitaminei B5

Produce energie, revigoreaza organismul si reduce stresul;
Participa la procesele metabolice: degradarea glucidelor, lipidelor si a anumitor acizi aminati, dar si la sinteza colesterolului, a anticorpilor si a mai multor hormoni;
Combate infectiile si atenueaza toxicitatea factorilor nocivi;
Incetineste imbatranirea.

Note utile

Asocierea mai multor vitamine din grupul B incetineste caderea parului;
Deficientele de vitamina B5 sunt mai frecvente la cei care consuma des alcool, la cei cu care au colesterolul marit si la persoanele in varsta;
Antibioticele, somniferele, contraceptivele orale, stresul si alcoolul anuleaza proprietatile acidului pantotenic;
Se estimeaza ca alimentatia actuala (produsele alimenatre industriale, modul de preparare) reduce din proprietatile vitaminei B5.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA B3 sau Vitamina PP

2010-04-08T05:24:00.000-07:00

Cercetarile facute pentru combaterea unei boli - pelagra - au dus la descoperirea vitaminei B3, denumita si niacina sau vitamina PP. Absenta din alimentatie a proteinelor animale si excesul de porumb genereaza aparitia acestei boli.

Doza zilnica recomandata: 13-20 mg

Surse

Pestele, carnea alba, ficatul, carnea de vitel si vaca, cerealele si painea integrala, curmalele, smochinele, piersicile, avocado, migdalele, ciupercile proaspete, arahidele sunt furnizoare de vitamina B3.

Roluri si caracteristici ale vitaminei B3

Atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare, diminuand colesterolul daunator (LDL), crescand nivelul celui benefic (HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange;
Modereaza tensiunea arteriala si amelioreaza circulatia sangelui;
Participa alaturi de celelalte vitamine din grupa B la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor;
Protejeaza impotriva aterosclerozei, migrenei, ametelilor;
Previne aparitia diareei.

Note utile

Suplimentele de vitamina B3 previn bronsita, ametelile, acufenele ("zgomote" in urechi);
Este recomandat consumul de vitamina B3 dupa masa principala;
Cand cantitatea zilnica depaseste 1000 mg, trebuie ca pacientul sa fie pus sub supraveghere medicala; astfel de tratamente se gasesc in tratamentul hipercolesterolemiei;
Daca regimul alimentar include proteine suficiente (carne, oua, branzeturi) nu exista nici un risc de imbolnavire.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

Disfunctia erectila poate anunta o afectiune a inimii !

2010-04-08T00:27:00.000-07:00

Aproximativ 1 din 10 barbati sufera de disfunctie erectila si desi este tratabila, numai 10% dintre ei urmeaza un tratament.

Potrivit specialistilor, disfunctia erectila poate reprezenta un semnal de alarma pentru instalarea anumitor afectiuni, precum boli de inima.

Dr. Steven Lamm, medic specialist medicina interna, scrie in cartea sa, The Hardness Factor, ca sanatatea generala a unui barbat afecteaza in mod direct calitatea erectiilor. Din acest motiv, specialistii recomanda barbatilor care intampina probleme de erectie, chiar daca ocazional, sa consulte medicul urolog si sa faca periodic controale medicale.

Este cunoscut faptul ca barbatii care sufera de afectiuni ale inimii prezinta si un risc mai mare de disfunctie erectila (DE) sau impotenta, insa studiile recente arata ca si disfunctia erectila poate fi un semnal pentru instalarea bolilor de inima.

Disfunctia erectila si sanatatea inimii

Cel mai recent studiu aparut in 2009 in jurnalul Mayo Clinic Proceedings a aratat ca DE poate prevesti o viitoare boala de inima. La studiu au participat 1.400 de barbati care nu au fost depistati cu afectiuni ale inimii. Cercetatorii au observat insa ca barbatii cu DE au un risc cu 80% mai mare de a suferi de boli de inima in urmatorii 10 ani fata de barbatii fara DE. Studiul a aratat ca barbatii cu DE trecuti de 40 ani prezinta cel mai mare risc de afectiuni ale inimii.

Un alt studiu publicat in jurnalul Asociatiei Europene de Urologie in anul 2005 a descoperit ca barbatii cu DE de la moderata la severa prezinta un risc cu 65% mai mare de a suferi de o afectiune a inimii in urmatorii 10 ani fata de cei fara DE. La studiu au participat 2.500 de austrieci cu varste cuprinse intre 30 si 69 de ani.

Ateroscleroza poate provoca DE

Cauza comuna a DE si a bolilor cardivosculare este ateroscleroza (ingrosarea arterelor sau ingustarea vaselor de sange). In acest caz, vasele care duc sangele catre penis (arterele) se ingusteaza. Ca urmare, sangele care intra in penis nu mai este suficient pentru aparitia erectiei. Factorii de risc care pot duce la ingustarea arterelor sunt: varsta inaintata, hipertensiunea arteriala, colesterolul crescut in sange, fumatul si diabetul.
"Arterele care duc in zona penisului sunt mai mici decat cele care duc la inima sau creier," spune dr. Ira Sharlip, medic urolog la Universitatea California. Ateroscleroza afecteaza prima data arterele mici cu mult inainte ca efectele sa apara si la cele mai mari.

Potrivit dr. Sharlip, in cazul in care "un barbat de 45 sau 50 de ani fara alte probleme de sanatate depistate se confrunta cu DE trebuie sa consulte un medic primar."

Specialistii sustin ca in cazul in care DE este diagnosticata din timp, in unele cazuri se pot preveni afectiunile inimii prin modificarea stilului de viata (renuntarea la fumat, alimentatie sanatoasa, sport). Insa deocamdata aceasta este doar o ipoteza, neexistand dovezi care sa arate ca barbatii cu DE dar fara afectiuni ale inimii pot lua masuri pentru a preveni aparitia acestora.

Disfunctia erectila: cauze

Disfunctia erectila poate sa afecteze barbatii de orice varsta, insa frecventa este mai ridicata in randul celor trecuti de 65 de ani.DE nu poate fi considerata ca un proces firesc care survine odata cu inaintarea in varsta. Este adevarat ca pe masura ce un barbat imbatraneste va avea nevoie si de o stimulare mai intensa pentru a obtine o erectie, iar perioada dintre doua erectii se va mari. Insa, un barbat in varsta poate sa fie perfect functional pentru a se bucura de actul sexual.

Cauzele disfunctiei erectile:

consumul de alcool si tutun;
oboseala;
leziunile la nivelul creierului;
hipogonadismul (o afectiune in care testiculele nu functioneaza bine si afecteaza nivelul de testosteron);
afectiuni ale ficatului si rinichilor;
scleroza multipla;
boala Parkinson;
atacul de cord;
unele interventii chirurgicale efectuate la nivelul prostatei;
diabetul;
hipertensiunea;
ateroscleroza.

Alti factori care pot determina aparitia disfunctiei erectile:

stare de nervozitate cand vine vorba despre sex, cauzata atat de o exprienta din trecut sau un alt episod de impotenta;
stresul de la serviciu sau problemele familiale;
starile de depresie;
imposibilitatea de a te relaxa si a te bucura de actul sexual;
gandul ca partenera ta nu este foarte receptiva

Sursa: eva.ro

VITAMINA B2 ( riboflavina )

2010-04-08T00:11:00.000-07:00

Ca toate celelalte componente ale grupei B, riboflavina este solubila in apa, asadar trebuie consumata zilnic. Se gaseste atat in produsele animale, cat si in cele vegetale. Flora bacteriana intestinala are capacitatea de a sintetiza vitamina B2.

Lumina deterioreaza riboflavina. Laptele, care este o sursa importanta de vitamina B2, pastreaza mai mult din valoarea nutritiva, daca este conservat in ambalaj de carton (pentru ca este compact).

Doza zilnica recomandata: 1,5 - 1,8 mg.

Surse

Riboflavina provine in principal din ficat, inima, carne de vita si porc, peste, ou, lactate, cereale integrale, legume verzi (broccoli, spanac, sparanghel, laptuci).

Roluri si caracteristici ale vitaminei B2

Intra in compozitia enzimelor si participa la cresterea celulara si la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor pentru a le transforma in energie;
Ajuta la mentinerea unui aspect sanatos al pielii, unghiilor, parului;
Contribuie la imbunatatirea si mentinerea vederii, pentru ca stimuleaza nervul optic;
Protejeaza mucoasa bucala;
Datorita calitatilor ontioxidante poate sa previna cancerul sau cresterea colesterolului.

Note utile

Suplimentele de riboflavina constituie o optiune recomandabila pentru marii consumatori de alcool, care de obicei se hranesc necorespunzator;
Folosirea pilulelor contraceptive necesita si o suplimentare cantitativa de vitamina B2;
Riboflavina se elimina rapid; in doar 2 ore ea coloreaza urina in galben intens.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA B1 ( Tiamina )

2010-04-07T13:35:00.000-07:00

Tiamina face parte din complexul de vitamine B. Se prezinta sub forma unei pudre tansparente, albicioase, hidrosolubile. Vitamina B1 reactioneaza la lumina, caldura, umiditate, dar nu rezista la alcalinitate sau oxidanti. Majoritatea cerealelor din comert sunt bogate in tiamina.

Doza zilnica recomandata: 1,2 - 1,5 mg

Surse

Vitamina B1 se gaseste in stare naturala in mai multe alimente precum cereale integrale, drojdie de bere, legume, carne (mai ales cea de porc si organele), peste, galbenus de ou, lapte, paine si paste fainoase din faina integrala.

Roluri si caracteristici ale vitaminei B1

Intervine in metabolismul celulelor;
Participa la producerea energiei necesara functionarii generale a organismului si la pastrarea unei temperaturi corporale adecvate;
Amelioreaza digestia;
Ajuta organismul sa contracareze efectele toxice ale alcoolului.

Note utile

Tiamina amelioreaza raul de miscare;
Suplimentul de tiamina, numita si "vitamina moralului", poate induce o stare de liniste, calm si optimism.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

Exercitiile din timpul sarcinii sunt benefice pentru bebelusi !

2010-04-06T23:46:00.000-07:00

Exercitiile usoare efectuate in perioada sarcinii pot avea efecte benefice asupra sanatatii bebelusului, controland greutatea acestuia inca din uter, scrie BBC News.

Femeile supraponderale sau obeze prezinta un risc mai ridicat de a da nastere unor copii cu o greutate mai mare, fapt ce poate provoca o serie de probleme de sanatate mai tarziu.

Studiul condus de cercetatorii de la Universitatea din Auckland si Universitatea din Arizona de Nord a fost efectuat pe un grup de 84 de mamici.

"Avand in vedere ca greutatea mare la nastere este asociata cu risc crescut de obezitate, o mica scadere a acestei greutati poate avea efecte banefice pe termen lung asupra sanatatii copilului," declara dr. Paul Hofman, Universitatea din Auckland.

sursa: eva.ro

Cum sa scapi de kg acumulate dupa Paste ???

2010-04-06T04:30:00.000-07:00

Exercitiile de aerobic te pot ajuta sa scapi de kilograme si sa-ti tonifici corpul. Cel mai bun program de exercitii fizice pentru slabit este cel care combina exercitiile de cardio - aerobic cu cele de forta.

Exercitiile de aerobic te ajuta sa dai jos kilogramele

Exercitiile cardiovasculare, sau exercitiile de aerobic, lucreaza un numar mare de muschi. Anumite exercitii cardio (mersul, joggingul, ciclism) actioneaza mai mult asupra partii de jos a corpului, insa alte exercitii cardio (inotul, urcarea pe scari, folosirea aparatelor: elliptical machine, stepper, aparat pentru vaslit) te ajuta sa-ti lucrezi toti muschii.

Exercitiile pentru cresterea fortei, rezistentei sau exercitiile cu greutati sunt menite sa creasca puterea si rezistenta muschilor. Fitnessul te ajuta sa iti mentii sanatatea si sa iti imbunatatesti calitatea vietii.

Orice exercitiu de aerobic, efectuat corect si mai mult de 20 de minute, te va ajuta sa scapi de kilograme si sa iti tonifici corpul.

Iata un excelent program cardio de 7 zile.

Program de antrenament

Ziua 1 - Exercitii cardio: 10 minute de mers usor pe banda rulanta; 5 minute de exercitii de stretching efectuate pe podea; exercitii de stretching pentru spate, gat, brate si picioare; 20 de minute de mers pe bicicleta statica; 15 minute de mers rapid pe banda rulanta; 5 minute de lucrat usor la aparatul pentru vaslit; 5 minute de stretching (in special brate si picioare).

Ziua 2 - Exercitii cardio si forta: 5 minute de mers usor pe banda rulanta; 10 minute de exercitii de stretching (spate, gat, brate si picioare); 15 minute de exercitii de intensitate moderata la aparatul pentru vaslit; 2 seturi de cate 12 exercitii cu greutati pentru brate (greutati mici); 3 seturi de cate 12 de exercitii la aparatul pentru fluturari; 5 minute de exercitii de revenire (cool-down) - mers usor pe banda rulanta; 5 minute de stretching (in special pentru picioare si brate).

Ziua 3 - Inot: 10 minute de mers inainte de a intra in apa; 10 minute de inot usor; 25 minute inot la intensitate moderata; 10 minute exercitii de revenire (inot usor); 5 minute de exercitii de stretching (pe uscat).

Ziua 4 - Exercitii de forta: 10 minute de mers usor pe bicicleta statica; 5 minute de exercitii de stretching efectuate pe podea; exercitii de stretching pentru spate, gat, brate si picioare; 2 seturi de cate 12 flotari (sprijina-ti genunchii pe podea, pentru un suport mai bun); 2 seturi de cate 12 exercitii cu greutati pentru brate (greutati mici); 1 set de 20 de abdomene; 1 set de 12 exercitii cu greutati pentru picioare; 10 minute de exercitii de revenire - mers usor pe banda rulanta; 5 minute de stretching (in special pentru brate si picioare).

Ziua 5 - Exercitii de forta si cardio: 5 minute de exercitii la stairclimber (aparat care simuleaza urcatul pe scari); 10 minute de stretching (pentru spate, gat, brate si picioare); 15 minute de mers la intensitate moderata pe banda rulanta; 2 seturi de cate 12 exercitii cu greutati pentru brate (greutati mici); 1 set de 20 de abdomene; 5 minute de exercitiii de revenire - mers usor pe banda rulanta; 5 minute de stretching (in special pentru brate si picioare).

Ziua 6 - Fara exercitii

Ziua 7 - Exercitii de efectuat acasa: 10 minute de alergat pe loc sau exercitii usoare cu coarda; 10 minute stretching (pentru spate, gat, brate si picioare); 25 de minute exercii de aerobic (exercitii video); 10 minute de exercitii de revenire; 5 minute de stretching (in special pentru brate si picioare).

articol preluat dupa eva.ro

Cum elimini toxinele din organism?

2010-04-06T02:11:00.000-07:00

Da, ai nevoie de un repaus alimentar. Dupa toate bunatatile consumate in perioada sarbatorilor, trebuie sa-i acorzi si organismului tau cateva zile de odihna. Cum faci acest lucru?

E simplu, trebuie doar sa ai vointa, sa te gandesti ca organismul tau are nevoie de o detoxifiere si sa respecti regula: "ridica-te de la masa cand simti senzatia de satietate si iti mai este putin foame, nu continua pana ai impresia ca plesnesti", ne avertizeaza Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Astfel, procesul de digestie isi poate urma cursul firesc. Incearca macar o saptamana sa urmezi aceste sfaturi si vei vedea rezultatele pe pielea ta: mult mai multa energie si o digestie eficienta.

Consuma cat de multe lichide poti! Apa plata, sucurile naturale de fructe si legume, ceaiurile (urzica, ceai verde, musetel) sunt optiuni excelente care pot ajuta la detoxifierea organismului;
Cat mai multe fructe si legume (in special cele cu frunze verzi), de preferat consumate in stare cruda;
Consuma migdale, nuci, fistic, nuci caju, seminte de susan, seminte de in! Este foarte important ca ele sa nu fie prajite si sarate.

De evitat!

alimentele prajite, afumaturile, conservele;
alcoolul, cafeaua, sucurile carbogazoase, dulciurile, tigarile, produsele fainoase si de patiserie;

grasimile animale si incearca sa le inlocuiesti cu cele de origine vegetala, cum sunt uleiul de masline, laptele vegetal (din soia, migdale, orez, etc), soia;

Kiwi si ananasul sunt bune pentru digestie

"In momentul in care simti ca esti balonat, enzimele din ananasul proaspat si kiwi iti sunt de folos si usureaza digestia. Retine ca alcoolul consumat in exces inrautateste foarte mult procesul de digestie", adauga nutritionistul. Doar aceste doua fructe sunt recomandate spre consum dupa mese. In rest, incearca sa consumi fructele doar pe stomacul gol, evitandu-le inainte sau imediat dupa mese.

Kiwi este o excelenta sursa de vitamina C, fibre, potasiu, magneziu, cupru si vitamina E; 1 kiwi (76 grame) are 46,36 de calorii;
Ananasul este o sursa excelenta de vitamina C, mangan, vitamina B1, vitamina B6, cupru si fibre; 1 ananas (155 grame) are 75,95 calorii.

Ce sunt aditivii alimentari si cum se obtin ei?

2010-04-05T09:16:00.000-07:00

Dr. Camelia Parvan, specialist in nutritie: Aditivii alimentari sunt substante folosite in industria alimentara cu scopul de a proteja integritatea produselor pe tot parcursul termenului lor de valabilitate, de a da culoare, gust, elasticitate, de a lega apa si grasimile, de a da un gust mai bun alimentelor.

Foarte multi aditivi alimentari provin din surse minerale sau vegetale, iar unii dintre acestia sunt nutrienti esentiali (spre exemplu, aproape toate vitaminele sunt aditivi alimentari avizati in acest sens de catre Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor - EFSA).

Conditii generale de utilizare a aditivilor alimentari:

aditivul trebuie sa fie lipsit de nocivitate, atat imediat dupa utilizarea sa, cat si in cazul acumularii de doze si efecte in timp;
necesitatea utilizarii aditivului trebuie sa fie motivata si acceptata din punct de vedere stiintific sau tehnologic, cu preferinta pentru produsele naturale, conform recomandarilor FAO/OMS;
aditivul trebuie sa fie utilizat in doze minime, dar sa se faca simtit efectul actiunii sale;
pentru fiecare aditiv trebuie sa fie stabilite metode simple si sensibile de identificare calitativa si dozare cantitativa;
adaosul de aditivi trebuie sa fie inscriptionat pe ambalaje;
aditivul trebuie sa ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau depozitarea alimentelor, cu conditia de a nu fi folosit pentru a ascunde efectele utilizarii materiilor prime defectuoase sau a procedeelor indezirabile (inclusiv neigienice), pe parcursul oricareia dintre aceste activitati;
prin inocuitate (lipsa nocivitatii) aditivilor se intelege atat lipsa toxicitatii, precum si a celorlalte efecte mutagene, carcinogene, etc. Acestea se demonstreaza prin experimentari pe termen scurt si lung, in laborator pe animale.

La ce ajuta ei in procesul de fabricare si pastrare? De ce este necesara folosirea lor?

Dr. Camelia Parvan, specialist in nutritie: Aditivii alimentari joaca un rol important in lantul alimentar modern. In zilele noastre, oferta de produse alimentare este deosebit de variata, iar consumatorii cer si mai multa varietate a produselor, precum si standarde ridicate de siguranta alimentara si proprietati nutritive la preturi convenabile. Indeplinirea acestor asteptari ale consumatorilor poate fi realizata numai prin folosirea tehnicilor moderne din industria alimentara, care includ si folosirea aditivilor alimentari dovediti eficienti si siguri ca urmare a unor indelungi testari. Fara folosirea aditivilor alimentari, anumite produse alimentare cu un continut scazut de zahar, esentiale pentru persoanele cu intoleranta la zaharuri, asa cum sunt diabeticii, nu ar fi posibile.

ARTICOL PRELUAT DE PE EVA.RO

Sarea si Zaharul - dusmani de temut !

2010-04-05T01:54:00.000-07:00

Dupa grasimi, urmatoarele pe lista neagra sunt zaharul si sarea. Ele sunt benefice, insa nu in cantitatea pe care o consumam noi. Ce inseamna sa le consumi cu moderatie?

Avem nevoie de sare si zahar, insa specialistii atrag atentia asupra consumului exagerat care ne conduce direct in "bratele" bolilor cardiovasculare. De aceea este necesar sa stim ce inseamna un consum moderat de sare si zahar. Acest lucru il putem respecta, insa avand mare grija la alimentele procesate din magazine care ascund cantitati insemnate de zahar si sare.

Daca te preocupa sanatatea ta si vrei sa iti imbunatatesti dieta, acordand atentie catorva factori esentiali atunci citeste intotdeauna etichetele alimentelor pe care le cumperi din magazin. Asa vei putea sa controlezi cantitatile de sare (sodiu) si zahar consumate.

La ce trebuie sa fii atenta cand citesti eticheta unui produs?

produsele care au inscriptionat pe eticheta: sodiu, bicarbonat de sodiu sau orice ingredient care contine Na (simbolul chimic al sodiului);
produsele care au inscriptionat pe eticheta: glucoza, sucroza, lactoza, fructoza, maltoza, sirop din malt, melasa si dextroza.

Nu trebuie sa te surprinda faptul ca este posibil sa gasesti chiar mai multe dintre aceste ingrediente in acelasi produs, ceea ce inseamna o cantitate si mai ridicata de zaharuri si sodiu.

Cum afecteaza sarea in exces inima?

Sarea (clorura de sodiu) este un mineral esential pentru buna functionare a organismului, insa numai in aceste cantitati stabilite:

2,3 g pe zi in cazul unei persoane sanatoase este echivalentul unei lingurite;
1,5 g pe zi in cazul persoanelor care prezinta un risc ridicat de boala cardiovasculara, precum si orice persoana care are peste 50 de ani.

"Cu cat aportul de sodiu este mai mic, cu atat efectul este mai benefic asupra tensiunii arteriale. Persoanele care au peste 50 ani si cele care prezinta factori de risc cardiovascular (cu predispozitie), hipertensiune arteriala, cu boli renale, ciroza si insuficienta cardiaca sunt mai sensibile la cresterea tensiunii arteriale in urma consumului de sare", precizeaza dr. Anda Avramescu, medic specialist medicina generala, Rezident an I Diabet si Nutritie.

Iata de ce trebuie sa fim atenti la alimentele procesate, deoarece acestea ascund o cantitate ridicata de sare:

mezeluri: 2,5 - 9 g de sare/100g;
peste afumat: 1,5 - 5 g de sare/100g;
branzeturi: 1,8 g de sare/100g;
sosuri, conserve: 1,5 g sare/100g.

Problemele cu care te poti confrunta in cazul unui consum exagerat de sare: multe studii au demonstrat o legatura directa intre consumul de sodiu si hipertensiunea arteriala. Astfel, cu cat vei consuma mai multa sare cu atat vei avea o tensiune arteriala mai ridicata pentru ca rinichii tai nu reusesc sa proceseze si sa elimine sarea in exces. Iar daca nu este controlata, poti sa faci insuficienta renala, dezvoltand si afectiuni la nivelul inimii.

Cum sa reduci sarea din alimentatia ta?

Dr. Anda Avramescu ne recomanda sa:

Consuma mai multe alimente proaspete, neconservate. Daca totusi optezi pentru produse preparate, alege-le pe cele cu continut scazut de sodiu;
Redu cat mai mult aportul de sare din retetele de gatit;
Inlocuieste sarea cu condimente naturale (piper, ardei iute, marar, patrunjel, oregano, busuioc);
Foloseste cu moderatie sosurile;
Foloseste cu atentie sarea hiposodata. Din obisnuinta gustului mai sarat, ai tendinta de a folosi mai multa. In plus, aceste substitute de sare contin mai mult potasiu. Prea mult potasiu poate fi daunator, daca exista afectiuni ale rinichiului sau in cazul unei medicatii pentru hipertensiune.

Cum afecteaza zaharul in exces inima?

Zaharul este o sursa de energie necesara pentru organism, insa in cantitatile stabilite:

8 lingurite pe zi pentru persoanele sanatoase;
2 lingurite pe zi in cazul persoanelor care au probleme cu hipertensiunea arteriala.

Nu trebuie sa te gandesti la faptul ca nu consumi zahar in stare pura in cantitatile stabilite, ci la faptul ca acesta este "ascuns" in numeroase alte alimente procesate pe care le consumi. De exemplu, tine minte ca daca bei o cana cu o bautura carbogazoasa depasesti cu mult recomandarile in privinta cantitatii de zahar. Ba mai mult, neavand nicio valoare nutritionala, iti privezi si organismul de vitaminele si mineralele atat de necesare pentru functionarea lui.

Cum sa reduci zaharul din alimentatia ta?

In primul rand poti sa incepi limitand pe cat posibil zaharul folosit pentru indulcirea ceaiurilor sau a cafelei. Incearca sa folosesti din ce in ce mai putin pana cand vei observa ca te poti sa consumi ceaiurile si fara zahar. De asemenea, ai grija la cantitatea de dulciuri consumata care adauga un surplus de zahar in dieta zilnica. Citeste eticheta alimentelor pe care le cumperi si acorda atentie compusilor enumerati, incercand sa limitezi un consum excesiv de zahar.
Problemele la care te expui: obezitatea si diabetul sunt cele mai cunoscute si stim ca ele slabesc apararea organismului in fata bolilor cardiovasculare. Specialistii atrag atentia asupra faptului ca de obicei zaharurile merg mana in mana cu grasimile saturate si trans care favorizeaza aparitia bolilor de inima.

Sursa : eva.ro

ORJELETUL si SALAZIONUL ( ulciorul )

2010-04-04T07:43:00.000-07:00

Generalitati

Orjeletul (ulciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare.

Ulciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. Ulciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana.

Orjeletul intern, ca si ulciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat ulciorul.

Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere oculara.

Cuprins articol

1.Generalitati
2.Cauze
3.Simptome
4.Investigatii
5.Tratament - Generalitati
6.Profilaxie
7.Tratament ambulatoriu

Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:
- frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia
- utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie.

Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza.

O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat ulciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita.

Simptome

Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si ulciorul.
Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat ulciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde suficient de mult pentru a interfera cu vederea.

Investigatii

Deseori este dificil de diferentiat ulciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei. Ambele se diagnosticheaza prin examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista o umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion.
Daca ulciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru determinarea exacta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat.
Ulciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. Tipic ulciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare.

Tratament

Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea ulcioarelor si orjeletelor interne, probleme minore ale pleoapei. Daca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi pentru ochi. Este necesar consultul de specialitate daca:

- un ulcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se dreneaza puroi)
- roseata si tumefierea ulciorului depasesc exteriorul pleoapei, interiorul ei sau este la nivelul globului ocular
- sunt probleme vizuale
- ulciorul nu se amelioreaza dupa 3 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intr-o saptamana de tratament.

Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. Daca un ulcior foarte mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de ulcior recurent sau semne de blefarita. Se poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din fiecare sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.

Profilaxie

Pentru a preveni ulciorul, orjeletul intern si salazionul:
- nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia
- se protejeaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales cand greblati sau tundeti gazonul
- se evita zonele intens poluate si cu mult praf
- se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin o data la 6 luni. Bacteriile se pot dezvolta in acestea
- se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia se poate extinde la glandele sebacee ale pleoapei si cauzeaza ulcior.

Tratament ambulatoriu

Desi majoritatea ulcioarelor si salazioanelor nu sunt contagioase:
- evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor
- spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti grija de cineva cu ulcior sau orice fel de infectie
- se spala frecvent mainile daca aveti o infectie in organism si nu se introduc in ochi.

Tratamentul ambulator pentru ulcior si salzion este in mod normal suficient. Urmatoarele masuri scad disconfortul si ajuta la vindecare:
- nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a ulciorului sau salazionului
- se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. Se utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in cuptorul cu microunde - compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal 5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare.
- lasati ulciorul sau salazionul sa se sparga singur, fara a-l strange sau deschide
- daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru urechi (otic). Tratamentele fara prescriptie disponibile pentru tratarea ulciorului sunt: unguentele si solutiile oftalmice.

Daca ulciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la specialist, uneori necesitand unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. Nu se atinge varful aplicatorului cu mana. Aplicatorul trebuie sa fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul aplicarii. Unguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda bine luminata.

Daca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe ulcior inainte de culcare.

Daca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in jos cu doua degete pleoapa inferioara pentru a crea astfel un sant intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia. Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe suprafata ochiului si a pleoapei.

La copii picaturile se aplica in clinostatism (copilul culcat) si avand ochii inchisi. Se aplica o picatura in coltul interior (cel din apropierea nasului) al ochiului infectat. Apoi copilul va deschide ochiul si picatura se va scurge in interior. Nu se va lasa copilul sa frece ochiul tratat.

Preluat de pe sfatulmedicului.ro

VITAMINA K sau vitamina antihemoragica

2010-04-04T01:25:00.000-07:00

Numita si antihemoragica, vitamina K este liposolubila si intervine in coagularea sanguina. Prezenta in organism in mod natural, nu este de obicei parte componenta a preparatelor din comert. Vitamina K rezista la caldura, dar nu si la lumina, in prezenta oxigenului si in mediile alcaline.

Doza zilnica recomandata: 10-55 mcg.

Surse

Vitamina K este produsa de propria noastra flora intestinala in proportie de 50%. Restul provine din legume verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare si conopida.

Roluri si caracteristici ale vitaminei K

Intervine in coagularea sanguina, fiind elementul principal in fabricarea protrombinei, agent procoagulant natural;
Participa la metabolizarea proteinelor si la fixarea calciului.

Note utile

Antibioticele ataca flora intestinala producatoare de vitamina K; pentru refacerea acesteia se recomanda consumul de iaurt;
Persoanele care folosesc anticoagulante pentru a preveni infarctul, accidentele cerebrale si vasculare nu trebuie sa ia suplimentar vitamina K;
Persoanele cu hemoragii nazale trebuie sa consume alimente bogate in vitamina K.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA E sau vitamina fertilitatii

2010-04-04T01:17:00.000-07:00

Tocoferolii si tocotrienolii sunt grupati in patru categorii: alfa, beta, gama, delta si constituie sursa unui nutriment foarte important - vitamina E. Aceasta are numeroase calitati, indispensabile pentru o viata sanatoasa. Vitamina E este liposolubila si sensibila la mediile alcaline si la oxidare.

Doza zilnica recomandata: 12-20 mg.

Surse

Uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati (soia, porumb, floarea-soarelui), fructe oleaginoase (arahide, seminte de floarea-soarelui), germenii de cereale, legumele verzi (spanacul, in special), si rosiile reprezinta principalele surse de alimentare cu vitamina E. In cantitate foarte mica se gaseste in carne.

Roluri si caracteristici ale vitaminei E

Datorita actiunii antioxidante previne aparitia cancerului pentru ca protejeaza celulele sanatoase de radicalii liberi si agentii poluanti;
Intareste sistemul imunitar;
Permite o buna irigare sanguina in intregul organism;
Ajuta la combaterea aparitiei nitrosaminelor (celulele cancerigene);
Conserva "integritatea" vitaminei A;
Atenueaza senzatia de oboseala, amelioreaza randamentul psihic, ajuta organismul sa se recupereze dupa efort sustinut (este o vitamina esentiala pentru sportivii de performanta);
Are actiune anticoagulanta ce impiedica agregarea plachetelor sanguine;
Accelereaza cicatrizarea ranilor provocate de arsuri.

Note utile

Tratamentele chimice la care sunt supuse uleiurile vegetale, le reduc continutul de vitamina E;
Vitamina E constituie obiectul unei controverse: din vechime este considerata un afrodiziac, remediu antisterilitate, dar unele studii recente contrazic aceasta ipoteza, considerand ca este valabila in cazul animalelor, nu si al fiintelor umane;
Fierul nu trebuie luat simultan cu vitamina E; este necesara o pauza de 8 ore intre administrarea celor doua;
Vitamina E este necesara in cazul folosirii medicamentelor anticonvulsive, a anumitor antibiotice sau hipercolesterolemiante.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA D

2010-04-03T11:45:00.000-07:00

Vitamina D, numita si antirahitica, este liposolubila si esentiala pentru asimilarea calciului, caruia ii favorizeaza depunerea in oase. Istoricul vitaminei D este legat de rahitism, o boala ce decalcifiaza oasele si le deformeaza. Pentru a pastra calitatile nutritive ale vitaminei D trebuie sa tinem cont de anumiti factori exteriori precum caldura, lumina, mediul acid si oxigenul.Calciferolul, componenta a vitaminei D, poate fi clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3.

Doza zilnica recomandata: 10-20 mg.

Surse

Vitamina D este continuta de pestele gras (hering, sardina, somon) si untura de peste (morun, ton, calcan), galbenus de ou, unt, lapte integral si lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. Spre deosebire de celelalte, vitamina D poate fi produsa in organism. Procesul de sinteza a vitaminei D existenta in epiderma este declansat de razele ultraviolete, fiind absorbita imediat de vasele sanguine.

Roluri si caracteristici ale vitaminei D

Asigura transportul calciului si al fosforului pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea celei adulte; permite absorbtia acestor minerale in intestine, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi;
Intareste sistemul imunitar;
Regularizeaza ritmul cardiac.

Note utile

Stocul de vitamina D se afla in special in ficat, dar si in masa musculara si in celulele adipoase;
Rezerve de vitamina D se pot face prin expunere la soare (aproximativ 10 minute);
Este recomandata femeilor in varsta de peste 50 de ani;
Unii specialisti afirma ca deficitul de vitamina D agraveaza starea unei persoane care sufera de osteoporoza.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA A

2010-04-03T11:04:00.000-07:00

Aceasta vitamina liposolubila -retinol- este prezenta in alimentele de origine animala. Cu toate acestea, ea se gaseste si in cele vegetale, sub forma de beta-caroten, care in organism se transforma in vitamina A (beta-carotenul se mai numeste si provitamina A). Pentru a se transforma in retinol, beta-carotenul are nevoie de grasimi.

Alimentele bogate in caroten (broccoli, morcovul, pepenele, spanacul) sunt indicate in cazul bolnavilor de cancer, al cardiacilor, al celor care sufera de cataracta sau de alte boli ale batranetii. De asemenea, consumul de fructe si legume ce contin beta-caroten impiedica dezvoltarea anumitor tipuri de cancer: de stomac, esofag, plamani sau cel al aparatului genital feminin.

Doza zilnica recomandata: 3 mg.

Surse

Sub forma de retinol, vitamina A se gaseste in ficatul de porc, de vita, de vitel, untura de peste, oua, produse lactate nedegresate; Beta-carotenul se gaseste in vegetale colorate precum tomatele, broccoli, morcovul, spanacul, sparanghelul, porumbul, frunzele de sfecla rosie, frunzele de papadie, pepenele, mango, caisele, citricele, dovleacul;
Retinolul se poate oxida la aer, lumina si este sensibil la gatirea alimentelor, pierzandu-si din proprietati.

Roluri si caracteristici ale vitaminei A

Impiedica deteriorarea vederii, fiind considerata "vitamina ochilor";
Favorizeaza cresterea;
Ajuta sistemul imunitar sa reziste la infectii tisulare si osoase;
Participa la metabolizarea hormonilor steroizi;
Este benefica pentru tratarea ranilor si a unor boli de piele.

Note utile

Daca suferi de acnee, nu lua supliment de vitamina A din untura de peste, ci din alte carotenoide;
Nu consuma vitamina A mai multe luni consecutiv, chiar in cantitati scazute, datorita actiunii sale nocive asupra ficatului;
Vitamina E favorizeaza absorbtia si protectia vitaminei A;
Daca esti fumator ia provitamina A pentru ca are proprietati antioxidante eficace, amelioreaza vederea si creste rezistenta la infectii;
Femeile care iau pilule anticonceptionale, persoanele care consuma in mod frecvent alcool sau au un regim alimentar sarac in grasimi pot recurge la suplimente de vitamina A.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINELE

2010-04-03T10:20:00.000-07:00

Fundamentale pentru existenta, vitaminele sunt substante organice necesare proceselor vitale. Pentru ca exista in cantitati infime in alimentele de origine naturala, sunt considerate nutrimente - precum proteinele, glucidele, lipidele, apa, mineralele - care actioneaza singure sau interactioneaza cu altele. Totusi, vitaminele nu hranesc organismul, ci sunt catalizatoarele ce provoaca si ajuta la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul hormonal, intarirea sistemului imunitar, cresterea celulara, asimilarea si digerarea alimentelor. Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt diferite. Ele pot fi amine, acizi sau alcooli.

Categorii de vitamine

Exista doua feluri de vitamine: liposolubile (solubile in grasimi) si hidrosolubile (se dizolva in apa).

Vitamine liposolubile

Vitamina A (vitamina antixeroftalmica sau retinolul);
Vitamina D (vitamina antirahitica sau calciferol);
Vitamina E (vitamina fertilitatii sau tocoferol);
Vitamina K (vitamina antihemoragica).

Vitamine hidrosolubile

Vitamina B1 (tiamina);
Vitamina B2 (riboflavina, lactoflavina, ovoflavina);
Vitamina B3 (vitamina PP sau acidul nicotinic);
Vitamina B5 (acidul pantotenic);
Vitamina B6 (piridoxina);
Vitamina B8 (vitamina H sau biotina);
Vitamina B9 (acidul folic);
Vitamina B12 (cianocobalamina);
Vitamina B15 (acidul pangamic sau colina);
Vitamina C (acidul ascorbic);
Vitamina P (acidul citric).

Ascaridioza ( Ascaris Lumbricoides - Limbricul )

2010-04-02T05:30:00.000-07:00

ASCARIDIOZA este o parazitoza frecvent inatlnita la copil, indiferent de varsta. Parazitul incriminat in producerea bolii va determina aparitia afectiunii cunoscuta in popor sub denumirea de limbrici.
Gazda este intestinul omului sau al altor animale.

Etilogie:

Agentul cauzator al bolii este un parazit numit Ascaris lumbricoides (limbricul) . Acesta este un nematod, un vierme rotund, cu un corp neted, de culoare alb-roz, avand o lungime de 15-35 cm, cu extremitati efilate; femela este intotdeauna mai mare decat masculul.
Ciclul biologic al parazitului ajuta la intelegerea simptomatologiei prezente in cazul infestarii.

Adultul traieste in intestinul subtire al gazdei, acolo unde femela depune zilnic aproximativ 200. 000 de oua. Ouale sunt neembrionate, fiind eliminate simultan cu materiile fecale; nu se produce auto-infestarea. Oul devine infestant in momentul formarii embrionului, in mediul extern, intr-un interval de 30-40 de zile. Contaminarea copiilor se va produce pe cale digestive. Ouale de ascarid embrionate aflate la nivelul solului vor fi ingerate o data cu alimentele nespalate (fructe, legume) . Ajunse in tractul digestive larvele vor fi eliberate la nivelul intestinului subtire. Acestea traverseaza mucoasa intestinala si ajung la ficat prin sistemul port. Dupa un interval de 3-4 zile vor migra prin venele suprahepatice si vena cava inferioara, ajungand la nivelul cordului drept. De aici ajung la plamani si parasesc capilarul pulmonar pentru a patrunde in alveole si bronsiole. Dupa ce strabat arborele respirator ajung la epiglota si repatrund in tubul digestiv. Se stabilesc la nivelul intestinului subtire, transformandu-se in forma adulta.

Semne si simptome:

In forma asimptomatica parazitoza va fi diagnosticata cu ocazia unui examen coproparazitologic efectuat in alt scop (de exemplu pentru a detrmina cauza unei hipereozinofilii) .

Manifestarile clinice in faza larvara a parazitului sunt cunoscute sub denumirea de sindrom Loffler. La un interval scurt, decateva zile de la ingestia oualor apare tuse iritativa insotita de expectoratie, cu dureri toracice si in mod exceptional hemoptizie (eliminare de sange in sputa, print use) si febra.
La examenul fizic nu se remarca semne patologice. Prin efectuarea radiografiei pulmonare se vor evidentia opacitati sistematizate sau nesistematizate, foarte labile ce dispar spontan dupa cateva zile.

Hipereozinofilia este tipica in aceasat perioada (30-60% din cazuri), parazitul aflandu-se intr-un stadium tisular de evolutie.

Manifestarile clinice in faza adulta a parazitului sunt variate.

Tulburarile digestive se reagsesc frecvent: dureri abdominale, greturi, , meteorism abdominal (balonari), varsaturi (antrenand uneori eliminare de ascariazi prin gura), scaune diareice prin care se pot elimina ascarizi.

Se regasesc si manifestari alergice: prurit (mancarime), urticarie (este o reactie alergica a organismului, exteriorizata pe tegumente, sub forma de placi rosii, reliefate - ca placardele provocate de urzica, pruriginoase - dand mancarimi), edem Quincke, tuse spasmodica, sindrom Loffler tardiv.

Tulburari psihice apar sub forma de ticuri, prurit nazal, iritabilitate.

Exista cazuri ce pot prezenta complicatii severe ce apar in infestarile masive si necesita interventie chirurgicala. Din categoria “ascaridiazei chirurgicale” fac parte: ocluzia intestinala prin obstructia determinate de pachetul de ascariazi, volvus al unei anse ingreunate de numerosi paraziti, invaginatie intestinala si perforatia intestinala. Patrunderea ascarizilor in lumenul apendicular determina apendicita acuta, in caile biliare determina icter obstructiv, iar in canalele pancreatice determina pancreatita acuta.

Diagnosticul pozitiv:

Prezenta manifestarilor clinice nu poate pozitiva diagnosticul de Ascaridiaza.
In stadiul larvar al parazitului se evidentiaza prin examene paraclinice hipereozinofilia (15-30%), iar examenul coproparazitologic nu prezinta eficienta.
In stadiul adult al parazitului eozinofilia este moderata (5-10%) sau poate lipsi. La examenul coproparazitologic se vor evidentia oua de paraziti, in cazul in care infestarea s-a facut cu female.

Tratamentul:

Pentru tratarea acestei parazitoze se recurge la o terapiei medicamentoasa de cele mai multe ori. Sunt utilizate frecvent urmatoarele scheme de tratament: Levotetramisol (Decaris) - 3-4 mg/kg in doza unica sau Mebendazol (Vermox) 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 2-3 zile.
In cazurile cu infestari severe se recurge la interventie chirurgicala, dupa caz.

Sursa : romedic

HERPES ZOSTER ( Zona Zoster )

2010-03-30T01:39:00.000-07:00

Definitie

Dermită acută infecţioasă determinată de reactivare unei infecţii vechi, persistente cu virusul varicelo-zosterian caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă, cu sindrom algic important şi exantem delimitat metameric, transformare ciclică, urmat de dureri reziduale şi cicatrice definitivă. În condiţii de imunodepresie exantemul se poate generaliza.

Patogenie

Reactivarea infecţiei persistente este semn de întrerupere a echilibrului dintre gazdă şi virusul aflat în celulele nervoase ganglionare de pe rădăcinile posterioare senzitive ale nervilor spinali sau cerebrali. Echilibrul se poate rupe în cazul unei reexpuneri masive la virus (foarte rar), dar mai ales prin scăderea rezistenţei imune a gazdei din diverse cauze:

şocuri psihoemoţionale, depresii majore
boli debilizante intercurente
boli cronice debilizante sau consumptive de la neoplazii la SIDA

Cu cât imunodepresia este mai avansată, cu atât sporeşte riscul de evoluţie severă sau extinsă către generalizarea variceliformă (herpes zoster varicelosum).

Epidemiologie

Boala este contagioasă, virusul fiind prezent în lichidul vezicular, durata contagiozităţii este mult mai scurtă faţă de cea de la varicelă.

Tablou clinic

Debutul: sindrom algic, manifest (parestezii, senzaţie de arsură la nivelul nervului afectat sau proiectate pe tegumentul de distribuţie al acestuia). Acesta poate lipsi la copii şi tineri, precede exantemul cu 3-7 zile.

Exantemul: este circumscris în limitele dermatomului afectat, de obicei unilateral, se opreşte la linia mediană. Elementele eruptive parcurg acelaşi ciclu de transformare (maculă, papulă, veziculă, crustă, cicatrice), dar deosebit de cel varicelos prin următoarele:

apare un singur puseu eruptiv, maximum două, iar aspectul este monomorf
chiar în cazul generalizării secundare, dermatomul primar afectat se recunoaşte prin bogăţia mai mare a exantemului
elementele afectează membrana bazală existând posibilitatea ca reparaţia finală să fie fibroasă în lipsa suprainfecţiei bacteriene (cicatrice definitivă, pigmentată)
nu este însoţit de creşterea febrei, aceasta sugerând o complicaţie

Forme clinice

Au fost descrise forme dureroase fără dermită, forme nedureroase, recidivante. La persoanele cu imunitate deprimată poate evolua necrotic, cu elemente buloase confluente ce duc la denudări persistente şi greu de vindecat. Există forme paralitice prin afectarea unor fibre nervoase motorii. Zona descrisă de Ramsey şi Hunt afectează nervul cranian 8 cu hemiplegie facială, dar pot fi afectaţi şi unii nervi spinali cu paralizii ce mimează poliomielita. Recuperările motorii sunt dificile şi incomplete.

Complicaţii

Cel mai frecvent este întâlnit sindromul algic postherpes pe o durată variabilă, uneori toată viaţa.
Suprainfecţii cu piogeni care provoacă febră şi alte manifestări septice.
Complicaţii oculare: keratită, ulceraţii corneene, uveită în localizările trigeminale oftalmice.
Complicaţii neurologice: meningite, encefalite, sindrom Guillaine-Barret şi sindromul Ramsey-Hunt.

Tratament

Cazurile necomplicate se izolează la domiciliu.
Tratamentul etiologic se efectuează cu Acyclovir, Valacyclovir, Brivudină, Sorivudină, 7-10 zile.

Leziunile herpetice corneene beneficiază de Acyclovir local, iar uveita de corticoterapie.

Sindromul algic diminuează parţial sau total sub terapie antiinflamatoare steroidiană, vitamine grup E, B, antialgice, Paracetamol, Algocalmin, Piafen, Perfalgan, etc.
Durerile reziduale pot fi controlate cu carbamazepină, amitriptilină, antialgice diverse.

VARICELA ( Varsatul de vant )

2010-03-29T07:21:00.000-07:00

Definiţie

Boală infecţioasă, extrem de contagioasă, specific umană, produsă de virusul varicelo-zosterian, caracterizată prin exantem caracteristic, enantem şi prin imunitate durabilă după boală. Este cunoscută popular sub numele de „vărsat de vânt”.

Etiologie

Virusul varicelo-zosterian.

Epidemiologie

Boala este răspândită pe tot globul, apare sporadic sau în mici focare epidemice.

Rezervorul de virus: exclusiv uman, prin bolnavii cu varicelă sau herpes zoster. Deşi foştii bolnavi păstrează virusul în organism sub formă latentă intracelulară, ei redevin contagioşi numai dacă dezvoltă herpes zoster.

Contagiozitatea: se întinde de la ultimele 3-5 zile ale incubaţiei până la faza de cruste, în total de aproximativ 14 zile.

Transmiterea: directă, prin picături de secreţii nazo-farinigiene, indirectă, prin obiecte proaspăt contaminate de pacient. Indicele de contagiozitate este de cca. 95-100%.

Receptivitatea: este generală cu excepţia primelor 4-6 luni după naştere, când sugarii beneficiază de anticorpi materni transmişi transplacentar.

Poarta de intrare este respiratorie.

Imunitatea: durabilă, cu persistenţa virusului în celulele ganglionilor nervoşi ai fibrelor senzitive spinale şi craniene pentru o perioadă nedefinită. În condiţii de scădere a imunităţii celulare, virusul se poate reactiva prin apariţia placardului zosterian cu localizare dermatomerică.

Tablou clinic

Incubaţia este variabilă 10-18-21 zile.
Invazia durează 1-2 zile, dar de obicei lipseşte, boala debutând direct cu faza de stare (10-15% prezintă odinofagie, curbatură, febră, cefalee).

Faza de stare este marcată de apariţia exantemului caracteristic:

este constituit din elemente eruptive, macule, papule, vezicule - crustă, cu un halou hiperemic
apare în mai multe pusee, valuri eruptive, polimorf, fiind însoţite de ascensiune termică
este generalizat, afectând tegumentele în totalitate faţă, pielea păroasă, palme, plante, mucoase
elementele sunt nedureroase, dar frecvent pruriginoase

Starea generală poate fi nealterată sau poate apărea febră, disconfort, inapetenţă, curbatură, cefalee. Adolescenţii şi adulţii, în general, dezvoltă forme clinice mai severe. La persoanele cu deficit imun boala evoluează sever, letalitate ridicată (exantemul hemoragic, bulos, foarte bogat).

Enantemul este prezent la cca. 50% din pacienţi. Se exprimă prin existenţa elementelor eruptive la nivelul mucoaselor cavităţii bucale, conjunctivale sau genitale, care ulcerează rapid transformându-se în leziuni aftoase cu contur ciclic, nedureroase, gălbui. Au valoare în diagnosticul diferenţial al bolii. Nu există elemente de laborator caracteristice. Apare o leucopenie care poate devia către leucocitoză în cazul infecţiilor bacteriene.

Complicaţii

Cel mai des se produce infecţia bacteriană secundară a veziculelor, complicaţii respiratorii (crup, traheobronşite, pneumonie interstiţială, bronhopneumonii bacteriene) şi nervoase (encefalita posteruptivă severă).

Gravidele cu varicelă pot transmite virusul transplacentar cu efet teratogen (avort, varicelă congenitală, naştere prematură, letalitate neonatală mare). Evoluţia bolii este mai severă la femeia gravidă cu complicaţii respiratorii şi chiar cu deces.

Tratament

Cazurile de boală necomplicată se izolează la domiciliu, cu asigurarea igienei riguroase a lenjeriei, combaterea pruritului, antitermice şi tratament suportiv vitaminic. La imunodeprimaţi se recomandă administrarea de gama globuline specifice şi tratament antiviral (Zovirax, Valaciclovir, Brivudină). La pacienţii cu complicaţii neurologice se instituie tratament etiologic, corticoterapie pe durată scurtă, depletive, vitamine.

Profilaxie

Recent a fost introdus vaccinul cu virus viu atenuat administrat IM la vârsta de 18-24 luni, cu rezultate foarte bune. Imunitatea postvaccinală este bună (peste 98% dezvoltă anticorpi protectori). Durata imunităţii nu este încă dovedită.

RUBEOLA ( Pojarul mic )

2010-03-25T00:35:00.000-07:00

Definţie

Boală infecţioasă şi contagioasă specific umană produsă de virusul rubeolic caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu adenopatii caracteristice laterocervicale, exantem generalizat, afectare moderată a stării generale, cu imunitate durabilă după vindecare.
Benignă în cele mai multe cazuri, poate deveni foarte gravă la gravide prin efectul teratogen asupra fătului, ducând la malformaţii. Este cunoscută de populaţie sub denumirea de „pojarul mic”.

Epidemiologie

Boala este universală, indicele de contagiozitate 40% - 80%. Apare sporadic sau în mici focare în colectivităţi.
Rezervorul de infecţie este exclusiv uman prin bolnavii acuţi sau inaparenţi clinic. Nu există purtători sănătoşi de virus. Durata contagiozităţii este limitată, începe cu 3-7 zile înaintea exantemului şi încetează după 5-7 zile de la debut. Nou-născuţii cu rubeolă congenitală sunt contagioşi toată viaţa.

Calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct prin picăturile de secreţie nazo-faringiană, sau indirect prin obiecte proaspăt contaminate.

Poarta de intrare este mucoasa respiratorie şi cea conjunctivală.

Receptivitaea este generală.

Tablou clinic

Incubaţia este variabilă între 14 şi 21 zile.

Debutul. Doar 25% din bolnavi recunosc existenţa unor mici semne premonitorii: disconfort, subfebrilitate, odinofagie, artralgii.

Faza de stare (3-5 zile) începe o dată cu apariţia exantemului caracteristic: apare într-un singur val, este generalizat, cuprinzând faţa, trunchiul şi membrele, este micromaculos, constituit din pete mărunte de dimensiunea unui bob de orez de culoare roz în număr variabil, are o durată variabilă de la 1 la 4 zile, fără pigmentaţie reziduală.

Starea generală este adesea puţin afectată, artralgiile sunt cele mai mari inconveniente în 15-20% din cazuri, afectând adeseori articulaţiile mici - impotenţă funcţională de durată. Se explică prin depunerea periarticulară a unor complexe imune.

Examenul obiectiv relevă existenţa unor adenopatii sensibile în regiunea occipitală, retroauricular, larocervical, axilar, inghinal de dimensiuni mici, mobili, care pot să apară înaintea debutului şi să dispară la câteva săptămâni după boală, primul şi ultimul semn al rubeolei, adenopatiile (semnul lui Glantzmann). Enantemul bucal: mucoasă hiperemică, uşor congestionată.

Complicaţii

Sunt posibile, dar rare: purpura tombocitopenică, anemia autoimună, encefalita posteruptivă, severă cu o rată a mortalităţii de 40%.

Rubeola la gravide

Ridică cele mai mari probleme, infecţia se transmite fătului transplacentar.

Dacă infecţia survine în primul trimestru de sarcină va determina moartea fătului sau apariţia unor malformaţii: cardiace, oculare, osoase, cerebrale, etc. Dacă survine după încheierea organogenezei, dar înainte de formarea sistemului imunitar, va avea loc o toleranţă imunologică ulterioară, virusul fiind interpretat drept SELF. Copilul va fi incapabil să dezvolte antricorpi protectori şi va fi contagios pe toată durata vieţii.

Tratament

Nu există tratament etiologic.

Forma comună necesită tratament simptomatic (antitermic, antialgic, antiinflamator nesteroidian).

Complicaţiile necesită corticoterapie.

Profilaxie

Trivaccin ROR. Durata imunităţii induse postvaccinal este de aproximativ 15-20 ani. Se recomandă vaccinarea copiilor în jurul vârstei de 1 an. Înainte de procreere, tinerele vor fi testate, cele care nu mai au titru protector vor fi revaccinate.

USTUROIUL

2010-03-24T14:19:00.000-07:00

Contine, in cantitati insemnate, vitamine: A, B1, B2, C si substante minerale printre care: fosfor, sulf, potasiu, iod, calciu, siliciu. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic.

Este unul dintre cele mai eficiente alimente anticancerigene. S-a constatat reducerea incidentei cancerului pulmonar la cei care mananca usturoi verde, acesta inlaturand o parte din efectele negative ale fumatului. Cercetarile au demonstrat ca utilizarea regulata a usturoiului in alimentatie constituie una din cele mai eficiente metode de profilaxie si tratament a arterosclerozei.

De asemenea, usturoiul previne formarea cheagurilor si a trombozei arteriale.

Usturoiul verde creste pofta de mancare, reduce tensiunea arteriala, previne virozele respiratorii si gripa.

CEAPA VERDE

2010-03-24T11:12:00.000-07:00

Contine vitamina C, potasiu, alicina, cuercitina – antioxidanti puternici cu rol in combaterea stresului oxidativ.

Poate preveni bolile cardiovasculare si poate reduce riscul de cancer ovarian si de san.

Cura cu ceapa verde, sub forma de salata, are efect diuretic si depurativ si este considerata un antialergic natural foarte valoros.
Ceapa este unul dintre cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante, fiind recomandata persoanelor care sufera de diabet.
In bolile renale cronice, se recomanda consumul de ceapa verde, zilnic, dimineata si seara.

Cura indelungata cu ceapa verde are rezultate favorabile in sterilitate si impotenta hormonala.

SPANACUL

2010-03-24T10:38:00.000-07:00

Contine potasiu, acid folic, calciu, fier, vitamina C, vitamina E, vitamina K si fibre alimentare. Regleaza digestia si previne constipatia.

Alte proprietati:

stimuleaza activitatea inimii;
previne infectia gingiilor;
stimuleaza cresterea, fiind recomandat in special copiilor si tinerilor aflati la pubertate;
datorita continutului de acid folic, se recomanda femeilor insarcinate;
cura cu suc de spanac reechilibreaza si fortifica organismul;
este eficient impotriva anemiei, depresiei nervoase si oboselii.

Prin fierbere, spanacul pierde majoritatea principiilor sale active. Daca doresti sa-i pastrezi toate proprietatile, trebuie sa-l consumi crud si proaspat. Sucul de spanac se poate combina in parti egale cu cel de morcov, de creson sau de telina. Ca si celelalte legume cu frunze verzi, spanacul este sarac in calorii.

RUJEOLA ( POJARUL )

2010-03-23T08:31:00.000-07:00

Definiţie

Este o boală acută foarte contagioasă, specific umană, produsă de virusul rujeolic, caracterizată printr-o evoluţie autolimitată cu febră, exantem şi enantem caracteristice, complicaţii frecvente severe şi imunitate durabilă după boală. Este cunoscută de populaţie sub numele de „pojar”.

Etiologie: mixovirus, ARN cu un singur tip antigenic.

Epidemiologie

Boala este răspândită pe tot globul.

Sursa de infecţie: exclusiv umană prin bolnavii acuţi cu diverse forme de boală. Perioada de contagiozitate a acestora se întinde de la ultimele două zile de incubaţie până în convalescenţă.

Calea de transmitere: este aerogenă prin contact direct şi mai rar indirect, virusul putând fi transportat la distanţă prin obiecte, lenjerie, curenţi de aer. Rezistenţa în mediu a virusului este mică.

Receptivitatea este generală, cu excepţia nou-născuţilor care dobândesc anticorpi materni, tip de 4-6 luni.

Indicele de contagiozitate este foarte mare de cca. 100%.

După introducerea pe scară largă a vaccinării, morbiditatea a scăzut semnificativ.

Patogenie

Virusul pătrunde pe cale respiratorie, se multiplică la nivelul tractului respirator, de unde difuzează după o perioadă de viremie în tot organismul.

Tablou clinic

Incubaţie cu durată aproape fixă: 10 zile.

Invazie: 3-4 zile, debut brusc cu febră 38-39ºC, alterarea importantă a stării generale, astenie, inapetenţă, cefalee, vărsături, diaree, catar ocular, nazal, respirator (conjunctivită seroasă, rinoree apoasă, faringo-laringo traheită, bronşită). La examenul obiectiv faciesul are un aspect caracteristic: „facies plâns” iar la examinarea cavităţii orale se constată enantemul caracteristic:

semnul Koplick, puncte albe, mici, sidefii, pe mucoasa jugală, roşie în dreptul molarilor superiori, inferiori
hiperemia intensă a mucoasei bucale, mai ales palatală, cu prezenţa unui picheteu hemoragic.

Perioada de stare începe odată cu apariţia exantemului caracteristic ce este constituit din maculopapule hiperemice, uşor reliefate, cu contur neregulat, catifelate la atingere, uşor pruriginoase; primele elemente apar la nivelul extremităţii cefalice, retroauricular, care se extind treptat cuprinzând trunchiul şi membrele inferioare (în zilele următoare).

După generalizare intensitatea culorii scade în aceeaşi ordine. O caracteristică importantă a elementelor eruptive este confluarea formând plaje întinse cu foarte puţine zone de tegument sănătos între ele. Post exantem: 6-7 zile tegumentul prezintă zone pigmentate.

În faza de stare se menţine febra în platou, starea de curbatură, inapetenţa, catarul traheo-bronşic, iar în zona semnul Koplick rămân mici ulceraţii cu aspect opac (rest de Koplick).

Perioada de convalescenţă este caracterizată de scăderea febrei şi de aspectul cafeniu al elementelor eruptive, deprimarea semnificativă a capacităţii de apărare care predispune la reactivarea unor infecţii stabilizate (TBC), suprainfecţii.

Forme clinice

Persoanele vaccinate incomplet pot dezvolta boala tipică după un interval de 18-20 ani de la prima administrare, din cauza epuizării protecţiei induse.
Pacienţii imunodeprimaţi pot dezvolta forme severe de boală cu complicaţii ameninţătoare de viaţă.
Persoanele care au primit gamaglobulină umană, după un interval mai mare de 72h de la contactul infectant fac o formă clinică atenuată „rujeola mitigată”.

Complicaţii

Complicaţiile sunt frecvente (20-50%) peste 90% din decese sunt datorate complicaţiilor care pot fi provocate de virusul rujeolic ca atare sau prin suprainfecţii bacteriene.

Tratament

Nu există tratament etiologic. Singurele măsuri sunt cele patogenetice şi suportive.
Spitalizarea este indicată în cazul complicaţiilor.

Profilaxie

În jurul vârstei de 12 luni se recomandă vaccinarea antirujeolică cu vaccin cu virus viu atenuat, intramuscular, cu un rapel în jurul vârstei de 7 ani.

Recent a intrat în programul naţional de vaccinări trivaccinul ROR.

ERIZIPELUL

2010-03-23T04:26:00.000-07:00

Este o infectie streptococica, o formă clinică de piodermită caracterizată prin tendinaţa extensivă în suprafaţă, placardul fiind delimitat tranşat de pielea sănătoasă din jur, de multe ori printr-un burelet caracteristic.

Durerea este întotdeauna prezentă în zona în care urmează să apară placardul precedată de frisoane, febră înaltă, stare generală infleunţată. Nu lasă imunitate.

În timp recidivele adaugă progresiv tot mai multe tromboze microvasculare, ducând la tulburări trofice majore (edeme cronice, elefantiazis).

Erizipelul recidivant poate fi declanşat şi de alţi germeni (stafilococi, pneumococi, bacili gram-negativi).

Forme clinice

erizipel pustulos, bulos
flegmonos
şerpiginos
erizipel hemoragic
erizipel necrotic, o formă mai rară, severă, care evoluează spre necroză.

Localizare: cele mai frecvente localizări sunt membrele inferioare, superioare, faţă (aspect de „fluture”), scalp, periombilical la nou născuţi.

Complicaţii:

locale: necroze, gangrene, abcese, flegmoane, flebite, suprainfecţii, edemul cronic
generale: septicemie, limfangite, adenite, pleurezii, RAA ( reumatism articular acut )

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazeată pe debutul brusc cu frison şi febră înaltă urmată de apariţia unui placard unic de dermită, cu „burelet” şi cu extensie rapidă în suprafaţă.

Tratament

izolare şi repaus
tratament etiologic: Penicilina G, Eritromicina, Azitromicină, Claritromicina, Amoxicilină+Acid Clavulanic, Cefalosporine de generaţie III (la cei alergici la Penicilină, cu forme severe).
Însă Penicilina constituie tratamentul de elecţie al erizipelului.
Moldaminizarea pacinetului: 4-6 săptămâni.
tratament patogenetic: antiinflamatoare nesteroidiene în formele uşoare, corticoterapie în cazurile severe
tratament simptomatic: antitermic, antialgic, aplicaţii locale cu soluţii antiseptice (prisnietz cu Rivanol, acid boric, ceai de muşeţel), antiagregante (Aspenter), trofice vasculare (Detralex, Ginco forte).

SCARLATINA

2010-03-23T03:46:00.000-07:00

Definiţie
Boală infecto-contagioasă specific umană autolimitantă, caracterizată prin febră, angină, enantem şi exantem caracteristic şi imunitate specifică pe viaţă.

Etiologie

Agentul etiologic, streptococul betahemolitic grup A, coc gram-prozitiv, aerob, aşezat caracteristic în lanţuri. Conform clasificării lui Lancefield, face parte din grupul A cu hemoliză completă (beta).

Sursa de infecţie

Este omul, fie bolnav, fie purtător sănătos de streptococi la nivel faringian (portajul este deosebit de frecvent). Pe lângă portajul faringian semnalăm şi prezenţa streptococului la nivelul tegumentelor, cu rol epidemiologic la fel de mare.

Calea de transmitere

Este aerogenă (prin picături de secreţie nazofaringiană), prin contact direct şi mai rar indirect (prin obiecte proaspăt contaminate de bolnav).

Poarta de intrare

Este faringiană.

Receptivitatea

Incepe după primele 6-12 luni de la naştere, cu un maximum în prima copilărie.

Contagiozitatea pacientului

Se întinde între o zi înaintea debutului şi 1-2 zile după începerea tratamentului.

Tablou clinic

Incubaţie: 3-5 zile.

Invazie: 1-2 zile; debutează brusc cu febră 38-40°C, frisoane, odinofagie, curbatură moderată şi cefalee, afectare digestivă (greaţă, vomă, inapetenţă) şi stare de curbatură, iar la examenul obiectiv se depistează angina (roşie sau cu exudat purulent), adenopatii submandibulare, hepatosplenomegalie.

Faza de stare: începe odată cu apariţia exantemului şi completarea enantemului (prin ciclul lingual).

Exantemul: apare într-un puseu, este caracteristic, micropapulos (dimensiuni cât un vârf sau gămălie de ac) aspru la atingere, nepruriginos (aspect clasic de „piele de rac fiert”). Nu apare niciodată pe faţă. Este prezent la nivelul trunchiului, gâtului, membrele superioare, regiunile axilare, treimea superioară a coapselor. În absenţa unui tratament antibiotic, exantemul se remite şi lasă loc unei descuamări. Descuamarea este fină pe trunchi şi uneori pe faţă, dar poate forma lambouri compacte pe palme şi plante.

Enantemul este prezent chiar de la debut (prin angină), dar se completează în faza de stare prin modificări la nivelul limbii, descrise ca ciclu lingual. În prima zi a fazei de stare limba este acoperită integral de un depozit sabural, alb, aderent (limbă de „porţelan”) după 24h începe un proces lent de descuamare iniţial pe margini şi vârf (faza de „V” lingual) de unde progresează către baza limbii, iar în jurul zile a cincea întreaga suprafaţă apare denudată, de un roşu intens, iar papilele gustative sunt proeminente – aspect ce a sugerat denumirea de „limbă zmeurie”.

Diagnosticul

Se sprijină pe date epidemiologice, clinice şi de laborator.

Epidemiologic, este sugestiv contactul cu orice formă de boală streptococică, frecventarea de către copil a unei colectivităţi.

Clinic au semnificaţie următoarele aspecte:

evoluţia ciclică
triada: febră, angină şi vărsături ( angina = durere in gat, asa va relata copilul )
în faza de stare: febra, exantemul şi enantemul caracteristic
în convalescenţă: limba lăcuită, descuamarea limbii

Tratament

În orice formă de boală scarlatina se spitalizează obligatoriu. Tratamentul începe prin măsuri etiologice. Se va administra Penicilina G în dozele uzuale 50.000 – 100.000 U/kg corp/zi, 10 zile pentru a asigura sterilizarea focarelor de infecţie.
Se obişnuieşte înlocuirea cu Penicilina V în ultimele zile, şi cu Moldamim în ziua 7-a sau a 10-a, repetându-se 1 injectie/săptămână, încă 2-3 săptămâni.

Persoanele sensibilizate la Penicilină vor primi Eritromicină, cefalosporine de generaţie I, II, în dozele recomandate, macrolide de generaţie nouă (Azitromicina, Claritromicina).

În funcţie de gravitate se vor adăuga şi alte măsuri terapeutice:

repaus la pat
dietă de cruţare în perioada de intoleraţă gastrică, aport lichidian, caloric, electrolitic, alimente bogate în vitamine şi săruri minerale
terapie antiinflamatoare locală (calmante decongestionante ale mucoasei bucofaringiene, antitermice)

Formele severe vor fi tratate intensiv cu doze ridicate de antibiotic, gamaglobuluine standard şi terapie antiinflamatorie steroidiană, inclusiv asigurarea funcţiilor vitale şi a echilibrelor hidroelectrolitic, azotat, acidobazic.

Profilaxie

După scoaterea bolnavului din focar se face dezinfecţie şi se supraveghează contacţii pe toată perioada maximă a incubaţiei probabile. În colectivităţi se impune cercetarea stării de portaj. Purtătorii vor fi sterilizaţi cu Penicilină sau cu Eritromicină.

Papadia

2010-03-22T08:26:00.000-07:00

Contine substante care ii dau un gust usor amarui si stimuleaza detoxifierea ficatului.

Este foarte bogata in fibre vegetale si impiedica activ asimilarea nedorita a zaharului.

Sub forma de macerat, pentru care se folosesc atat frunzele, cat si radacinile, previne anorexia si constipatia, iar sub forma de decoct se foloseste pentru tratarea cataractei.

Remediu pentru parul gras: se toaca marunt frunzele verzi de papadie si se aplica pe parul uscat. Se pastreaza cu ajutorul unei bonete si se lasa toata noaptea. Dimineata, se spala parul cu sampon.

In gastronomie, se foloseste, de regula, in salate.

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele convalescenta, etc. Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.

Ca valoare nutritiva, ea se situeaza cu mult inaintea laptucii, a spanacului, a rosiilor, etc. - avand 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogata in protide (2,8%) si glucide (7,5%). Frunzele verzi mai contin vitaminele A, B2, G si D, precum si numeroase elemente minerale, fiind indicate in curele timpului de primavara.

Stiati ca ...

Papadia este foarte mult consumata in Japonia, Italia, Franta, India, SUA, etc., fiind cultivata ca orice planta de gradina ?!

Untisorul

2010-03-22T06:18:00.000-07:00

Untisorul este o planta pe care o gasesti in piata, la tarani. Are funze mici ca niste banuti si este usor amaruie.

Contine potasiu si fibre alimentare care ajuta la reducerea nivelului colesterolului si regleaza tensiunea arteriala. In untisor se mai gasesc: betacaroten, vitaminele C, E si calciu.

Scade riscul de cataracta si ajuta la mentinerea sanatatii creierului. Frunzele de untisor imbunatatesc circulatia sanguina.

Frunzele sau radacinile de untisor sunt folosite pentru proprietatile lor de a imbunatati circulatia sangvina. Vitaminele si mineralele scad riscul de cataracta, iar acidul folic este important in mentinerea sanatatii creierului.

In bucatarie se intrebuinteaza sub forma de salata.

Reteta :

Ingrediente:

doua salate
doua legaturi de leurda
doua gramajoare de untisor
o lingura-doua de miere
zeama de la o lamaie mare
100 de grame de nuca macinata

Mod de preparare:

1. Spala salata, untisorul si leurda, foaie cu foaie.
2.Taie-le sau rupe-le in bucati si pune-le intr-un bol.
3.Amesteca mierea cu o lingura - doua de apa calda, adauga sucul de lamaie si nuca macinata.
4.Amesteca sosul peste frunze si serveste.

Pofta buna !

Exercitiul fizic reduce GLICEMIA !

2010-03-21T14:23:00.000-07:00

Pe langa alimentatie, efortul fizic joaca un rol fundamental in prevenirea si controlarea diabetului, in special al celui de tip II .
Exercitiile aerobe ( mersul pe jos, cu bicicleta, inotul, evitand caldura deosebita vara si frigul iarna ) sunt cele mai potrivite si trebuie practicate timp de cel putin 30 de minute zilnic.

Activitatile zilnice sustinute cresc sensibilitatea celulara la insulina, ceea ce duce la un mai bun control al glicemiei , previne aparitia complicatiilor cardiovasculare ( cardiomiopatie ischemica , hipertensiune arteriala ), scade nivelul grasimilor sanguine , ajuta la pierderea excesului ponderal , care favorizeaza hiperglicemia.
Totusi, daca nivelul glicemiei este de peste 240 mg/dl , trebuie neaparat sa-ti verifici si urina pentru a vedea daca sunt cetone in ea . Daca sunt prezente cetone in urina, efortul fizic este contraindicat ! In astfel de situatii, glicemia poate creste si mai mult, punand viata in pericol !!!

Stiati ca ...

in cazul persoanelor cu diabet, scaderea glicemiei cu doar 0,1% poate reduce riscul mortalitatii prin boli cardiovasculare cu pana la 10% ?

Vegetarienii , mai feriti de DIABET !

2010-03-21T09:04:00.000-07:00

Un studiu recent efectuat de dr. Neal D. Bernard, cercetator la Universitatea George Washington, releva ca o dieta vegetariana poate reduce riscurile dezvoltarii diabetului zaharat.

Experimentul , inceput in 2003 si incheiat in 2006 , a inclus 99 de persoane, dintre care 49 au inceput o dieta vegetariana , iar 50 au continuat sa aiba un regim alimentar conventional destinat bolnavilor de diabet zaharat , bazat pe un consum limitat de carbohidrati si pe contabilizarea caloriilor .

S-a observat inca de la inceput ca subiectii vegetarieni aveau un nivel al glicemiei semnificativ mai scazut decat ceilalti. Potrivit mai multor specialisti, rezultatele sunt cat se poate de normale in conditiile in care alimentatia vegetariana este cea mai adecvata speciei umane. Aceasta deoarece raportul coloana vertebrala/lungimea intestinelor este de 1/12 , asemanator erbivorelor. La carnivore, procentul este de 1/3 si, din acest motiv, digestia este mult mai scurta.

Aftele bucale

2010-03-21T04:45:00.000-07:00

Inofensive , dar foarte enervante. Senzatiile de durere si arsura pe care le provoaca te fac sa-ti piara pofta de mancare !

De la un mic punct dureros, evolueaza la leziuni de 1-2 mm, acoperite cu un strat albicios-galbui , pe un fond de culoare rosie.
Aftele sau stomatita aftoasa reprezinta cele mai frecvente ulceratii ale mucoasei bucale.
Afecteaza buzele, limba, cerul gurii, gingiile sau suprafata interioara a obrajilor. De obicei, apar izolat, insa e posibil sa se formeze si doua-trei afte pe o suprafata restransa.
Leziunile dispar fara tratament in 10-12 zile , iar perioada critica - dureroasa - tine, de regula, 5 zile.
Aftele nu sunt contagioase si nici nu au la baza o infectie. Partea proasta este ca adesea pot recidiva, mai ales in perioadele de stres. Uneori , de la nivelul cavitatii bucale aftele se pot extinde pe faringe, laringe, esofag. Pot fi izolate sau pot face parte dintr-o boala generala numita aftoza.

Cauzele :

orice lezare a mucoasei ( fie un periaj dentar agresiv, un aparat dentar care nu este bine fixat )
alimente dure sau fierbinti
un dinte sau o masea fracturata
o interventie dentara
o alergie alimentara
condimente , otet , fructe uscate
glutenul , rosiile si alimentele acide
lipsa fierului sau a unor vitamine ( B1, B2, B6, B12 )
prezenta unor infectii virale ( viroze, herpes, HIV, boala celiaca )
modificari hormonale in perioada menstruatiei sau a unei sarcini
stresul
oboseala ( slabeste sistemul imunitar )

Uneori se pot forma si in asociere cu afte genitale, afectiuni cutanate, oculare, digestive sau respiratorii.

Cum previi si cum tratezi ?

In perioada in care ti-au aparut afte, e bine sa eviti laptele si produsele lactate, alimentele acide, sarate, condimentele, citricele , fumatul.
Alege alimente usor de mestecat, care nu pot irita mucoasa bucala. Apoi, fii mai atent la modul in care te ocupi de igiena orala. Foloseste o periuta de dinti moale, ai grija sa nu-ti ranesti gingiile cu ata dentara si evita periajul in zona in care au aparut deja ulceratiile.

Ca tratament, poti sa folosesti un remediu local, care sa elimine din disconfort. Clateste-ti gura cu o solutie calduta preparata cu bicarbonat de sodiu dizolvat in apa sau aplica un cub de gheata pe zona iritata.
Altfel, in cazul in care durerea provocata de leziuni este dificil de suportat, consulta-te cu medicul tau stomatolog.
Intensitatea durerii poate fi redusa prin aplicarea unor badijonari locale cu glicerina boraxata , solutii cu hidrocortizon acetat sau folosirea unor unguente analgezice . In unele cazuri se pot prescrie tratamente cu antibiotice, tratament cu vitamine si steroizi. Terapia generala este indicata doar in aftoze extinse, nu in cazul aftelor izolate, ocazionale.

Stiati ca ...

aftele bucale afecteaza o persoana din 5, in special intre 10 si 40 de ani?
apar tot mai rar pe masura ce se inainteaza in varsta?

Leurda - Usturoiul salbatic ( usturoiul ursului )

2010-03-21T01:26:00.000-07:00

Se spune ca leurda este prima planta pe care o consuma ursul cand iese din hibernare.

Usturoiul salbatic sau usturoiul ursului, cum mai este cunoscuta, are aceleasi proprietati ca si usturoiul: stimuleaza detoxifierea, are efect hipocolesteroleminat, antiviral si antibacterian.

Curele cu leurda previn bolile cardiovasculare prin scaderea colesterolului.

Contine minerale: potasiu, magneziu, calciu, dar si fibre alimentare care intervin in asimilarea grasimilor.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi recomanda folosirea frunzelor de leurda atat in salate, cat si in mancaruri, la fel ca si usturoiul obisnuit. In combinatie cu untisorul si urzicile, este o mancare ce nu trebuie sa lipseasca de pe masa celor care postesc.

Datorita alicinei (substanta cu proprietati antivirale), leurda este expectoranta, tonica, antispastica si poate fi folosita pentru prevenirea virozelor respiratorii.

Sucul de leurda ajuta la stimularea sistemului imunitar si combate astenia de primavara.

( sursa : aici )

Stevia

2010-03-21T01:22:00.000-07:00

Este un aliment vegetal cu o impresionanata reputatie de vindecator pentru organism.

Are capacitatea de a regla nivelul zaharului in sange (glicemia), de a infrana pofta de dulciuri si a tempera senzatia acuta de foame, fiind eficienta pentru cei care sufera de diabet sau hipoglicemie.

Stevia este excelenta pentru stimularea energiei mentale si fizice si poate chiar opri bacteriile care determina cariile dentare.

Mai presus de toate, stevia nu contine calorii.

Stevia poate micsora dorinta de a consuma alimente grase si poate controla apetitul. Unii oameni au descoperit ca pofta lor de mancare scade daca iau drajeuri din stevie cu 15-20 de minute inainte de masa.

Actioneaza ca un diuretic natural, ajutand organismul sa scape de fluidele in exces, scade oboseala mentala si fizica, armonizeaza digestia, regleaza presiunea sangelui si ajuta la pierderea in greutate.

( sursa : aici )

Urzicile

2010-03-21T01:19:00.000-07:00

Sunt bogate in substante de natura glucidica: amine, steroli, ulei volatil, substante grase, acizi : formic, acetic, pantotenic, folic, sitosteroli, vitamine (A, C, B2 si K), clorofila, saruri de Ca, Mg, Fe.

Iata cateva proprietati ale acestei plante:

regleaza fluiditatea sangelui, intrucat contine atat substante cu efect anticoagulant, cat si cu efect coagulant;
combate diareea;
se recomanda in stomatite - stari inflamatorii ale mucoasei cavitatii bucale, manifestate sub forma unor leziuni ale mucoasei, dureroase, ce impiedica masticatia si deglutitia;
este un bun diuretic;
poate usura procesul de urinare la barbati, mai ales daca prostata este inflamata;
are actiune favorabila in guta;
este recomandata celor ce sufera de orice fel de alergie, sub forma de ceai care trebuie baut pe o perioada mai indelungata;
ceaiul de urzici combate matreata.

Fitoterapia recomanda intrebuintarea ei intr-o gama larga de afectiuni, de la cele ale rinichilor pana la bolile reumatice. Se poate folosi sub forma de ceai, tinctura, sau in mancaruri. Zeama in care se fierb, inainte de a fi gatite, se poate bea in loc de ceai, fiind bogata in vitamina C.

Sfat : adauga urzici crude in salate.

(sursa : aici )

Salata verde

2010-03-21T01:04:00.001-07:00

Contine saruri minerale (de iod, magneziu, fosfor, cupru, arsenic si zinc), dar si multe vitamine (A, B, C, D si E). Toate acestea dau organismului rezistenta la infectii si virusuri.

Datorita continutului ridicat de clorofila, salata verde are rol antianemic.

Contine aminoacizi si mucilagii care au un rol important in normalizarea digestiei si a tranzitului intestinal, fiind un real ajutor, pentru persoanele care sufera de constipatie.

In salata verde se mai gasesc substante chimice cu rol de hormon, de aceea salata este un sedativ excelent.

Consumata seara, ajuta la destresarea organismului si imbunatateste somnul.

In trecut era folosita impreuna cu semintele necoapte de dovleac pentru tratarea diferitelor boli, ca de exemplu sifilisul sau cancerul.

Mod de folosire: in salate, combinata cu alte legume de sezon - ceapa verde, leurda, ridichi, mancaruri, ciorba.

Daca vrei sa slabesti, poti incepe masa cu o salata verde, are putine calorii si face mancarea mai satioasa.

Sfat : rupe salata cu mana, nu o taia. In felul acesta se i pastreaza mai bine proprietatile.

(sursa: aici )