ERIZIPELUL

Este o infectie streptococica, o formă clinică de piodermită caracterizată prin tendinaţa extensivă în suprafaţă, placardul fiind delimitat tranşat de pielea sănătoasă din jur, de multe ori printr-un burelet caracteristic.


Durerea este întotdeauna prezentă în zona în care urmează să apară placardul precedată de frisoane, febră înaltă, stare generală infleunţată. Nu lasă imunitate.

În timp recidivele adaugă progresiv tot mai multe tromboze microvasculare, ducând la tulburări trofice majore (edeme cronice, elefantiazis).
 
Erizipelul recidivant poate fi declanşat şi de alţi germeni (stafilococi, pneumococi, bacili gram-negativi).


Forme clinice

• erizipel pustulos, bulos
• flegmonos
• şerpiginos
• erizipel hemoragic
• erizipel necrotic, o formă mai rară, severă, care evoluează spre necroză.

Localizare: cele mai frecvente localizări sunt membrele inferioare, superioare, faţă (aspect de „fluture”), scalp, periombilical la nou născuţi.

Complicaţii:

• locale: necroze, gangrene, abcese, flegmoane, flebite, suprainfecţii, edemul cronic
• generale: septicemie, limfangite, adenite, pleurezii, RAA ( reumatism articular acut )

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazeată pe debutul brusc cu frison şi febră înaltă urmată de apariţia unui placard unic de dermită, cu „burelet” şi cu extensie rapidă în suprafaţă.

Tratament

• izolare şi repaus
• tratament etiologic: Penicilina G, Eritromicina, Azitromicină, Claritromicina, Amoxicilină+Acid Clavulanic, Cefalosporine de generaţie III (la cei alergici la Penicilină, cu forme severe).
• Însă Penicilina constituie tratamentul de elecţie al erizipelului.
• Moldaminizarea pacinetului: 4-6 săptămâni.
• tratament patogenetic: antiinflamatoare nesteroidiene în formele uşoare, corticoterapie în cazurile severe 
•  tratament simptomatic: antitermic, antialgic, aplicaţii locale cu soluţii antiseptice (prisnietz cu Rivanol, acid boric, ceai de muşeţel), antiagregante (Aspenter), trofice vasculare (Detralex, Ginco forte).