Infectiile vaginale : cum le poti preveni? Afla acum !

Daca ai o senzatie intima neplacuta de usturime, mancarime si secretie abundenta este recomandat sa mergi de urgenta la medic. Pentru a evita aceste neplaceri poti sa faci mici schimbari in alimentatia ta si in stilul de viata!


Daca te confrunti in fiecare an cu mai mult de doua episoade de infectii vaginale este important sa iei cateva masuri pentru a diminua si a rari pe cat posibil aceste dereglari ale florei vaginale. Medicii ginecologi sustin ca ceea ce mancam, purtam si chiar orele de somn pot favoriza aparitia infectiilor vaginale micotice, cauzate de cresterea excesiva a unor ciuperci microscopice in vagin.

In afara de respectarea regulilor de igiena intima, trebuie sa ai grija la ceea ce mananci.

Controleaza-ti pofta de dulce

Cercetarile arata ca femeile care consuma carbohidrati precum zaharul alb, faina alba si orez alb, dulciuri, produse de patiserie sunt mult mai predispuse la simptomele care anunta o infectie vaginala. Specialistii nu stiu cu exactitate care este explicatia acestei asocieri, insa se pare ca nivelul crescut al glucozei este cel incriminat, deoarece favorizeaza "lipirea" ciupercilor microscopice (cum este candida albicans) de peretele vaginal. "De asemenea, o alta teorie ar fi aceea ca nivelul crescut al glicemiei afecteaza vaginul care nu mai are forta necesara de a lupta cu infectia micotica", precizeaza medicul ginecolog Saul Weinreb pentru publicatia EveryDayHealth.com

Atentie la anumite medicamente!

Femeile care sunt predispuse la aceste infectii vaginale, trebuie sa fie atente cand iau antibiotice, contraceptivele orale si steroizi. Medicii recomanda ca atunci cand simptomele infectiei vaginale apar in timpul unui tratament medicamentos sa discuti cu medicul tau pentru a schimba medicamentele. In timpul tratamentului cu antibiotice sunt distruse bacteriile care genereaza boala respectiva, insa odata cu ele antibioticele omoara si bacteriile bune din organism care au proprietati antimicotice. Iar, contraceptivele orale cresc nivelul estrogenului din organism, "lucru care favorizeaza aparitia infectiilor vaginale micotice", potrivit dr. Weinreb, medic ginecolog la spitalul Franklin Square din Baltimore, SUA.

Factori de risc: stresul si somnul insuficient

Lipsa unui program ordonat de somn, precum si situatiile stresante pot slabi sistemul imunitar, favorizand astfel aparitia infectiilor vaginale. De aceea este important sa respecti orele de somn si sa recurgi la tehnici de relaxare in perioadele de stres prelungit.

Alege lenjeria din bumbac!

Hainele stramte care nu sunt din bumbac impiedica aerisirea zonelor intime, iar mediul cald si umed este cel mai propice pentru dezvoltarea infectiilor vaginale. Daca te confrunti cu infectii vaginale recurente cea mai buna metoda de a le preveni este sa alternezi purtarea blugilor cu hainele lejere care permit patrunderea aerului si impiedica umezeala. De asemenea, dupa antrenamentele sportive trebuie sa-ti schimbi imediat lejeria intima.

Reguli de igiena intima

• igiena locala se face in fiecare zi;
• dupa igiena locala cu apa calduta, zona va fi bine uscata cu un prosop;
• evita umiditatea in zona genitala;
• foloseste lenjerie de corp lejera si din bumbac;
• evita spalaturile vaginale care se fac doar la recomandarea medicului ginecolog;
• evita folosirea produselor pentru igiena intima, cum sunt gelurile intime, parfumuri, etc;
• evita apa fierbinte;
• foloseste mai degraba absorbante, iar tampoanele pastreaza-le doar pentru situatiile in care sunt strict necesare;
• sterge-te intotdeauna dinspre fata catre spate de fiecare data cand folosesti toaleta pentru a evita raspandirea bacteriilor in vagin.

Cand trebuie sa mergi la medic?

Daca ai urmatoarele simptome este recomandat sa mergi la un control ginecologic pentru a evita aparitia unor complicatii:

• mancarime vaginala din ce in ce mai intensa in ciuda efectuarii toaletei locale;
• senzatie de usturime;
• scurgere vaginala abundenta de culoare alba, branzoasa si fara miros;
• simti pielea din jurul orificiului vaginal iritata si rosie;
• durere in timpul mictiunii;
• durere in timpul actului sexual.

Dupa efectuarea unui control ginecologic, medicul poate sa-ti recomande un tratament care contine fie ovule vaginale, creme vaginale sau medicamente cu administrare orala.

Sursa: eva.ro

ORJELETUL si SALAZIONUL ( ulciorul )

Generalitati

Orjeletul (ulciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare.


Ulciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. Ulciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana.

Orjeletul intern, ca si ulciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat ulciorul.

Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere oculara.


Cuprins articol

1.Generalitati
2.Cauze
3.Simptome
4.Investigatii
5.Tratament - Generalitati
6.Profilaxie
7.Tratament ambulatoriu

Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:
- frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia
- utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie.

Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza.

O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat ulciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita.


Simptome

Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si ulciorul.
Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat ulciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde suficient de mult pentru a interfera cu vederea.


Investigatii

Deseori este dificil de diferentiat ulciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei. Ambele se diagnosticheaza prin examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista o umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion.
Daca ulciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru determinarea exacta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat.
Ulciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. Tipic ulciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare.


Tratament


Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea ulcioarelor si orjeletelor interne, probleme minore ale pleoapei. Daca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi pentru ochi. Este necesar consultul de specialitate daca:

- un ulcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se dreneaza puroi)
- roseata si tumefierea ulciorului depasesc exteriorul pleoapei, interiorul ei sau este la nivelul globului ocular
- sunt probleme vizuale
- ulciorul nu se amelioreaza dupa 3 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intr-o saptamana de tratament.

Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. Daca un ulcior foarte mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de ulcior recurent sau semne de blefarita. Se poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din fiecare sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.


Profilaxie

Pentru a preveni ulciorul, orjeletul intern si salazionul:
- nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia
- se protejeaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales cand greblati sau tundeti gazonul
- se evita zonele intens poluate si cu mult praf
- se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin o data la 6 luni. Bacteriile se pot dezvolta in acestea
- se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia se poate extinde la glandele sebacee ale pleoapei si cauzeaza ulcior.


Tratament ambulatoriu

Desi majoritatea ulcioarelor si salazioanelor nu sunt contagioase:
- evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor
- spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti grija de cineva cu ulcior sau orice fel de infectie
- se spala frecvent mainile daca aveti o infectie in organism si nu se introduc in ochi.


Tratamentul ambulator pentru ulcior si salzion este in mod normal suficient. Urmatoarele masuri scad disconfortul si ajuta la vindecare:
- nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a ulciorului sau salazionului
- se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. Se utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in cuptorul cu microunde - compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal 5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare.
- lasati ulciorul sau salazionul sa se sparga singur, fara a-l strange sau deschide
- daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru urechi (otic). Tratamentele fara prescriptie disponibile pentru tratarea ulciorului sunt: unguentele si solutiile oftalmice.

Daca ulciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la specialist, uneori necesitand unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. Nu se atinge varful aplicatorului cu mana. Aplicatorul trebuie sa fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul aplicarii. Unguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda bine luminata.

Daca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe ulcior inainte de culcare.

Daca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in jos cu doua degete pleoapa inferioara pentru a crea astfel un sant intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia. Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe suprafata ochiului si a pleoapei.

La copii picaturile se aplica in clinostatism (copilul culcat) si avand ochii inchisi. Se aplica o picatura in coltul interior (cel din apropierea nasului) al ochiului infectat. Apoi copilul va deschide ochiul si picatura se va scurge in interior. Nu se va lasa copilul sa frece ochiul tratat.

Preluat de pe sfatulmedicului.ro

HERPES ZOSTER ( Zona Zoster )

Definitie

Dermită acută infecţioasă determinată de reactivare unei infecţii vechi, persistente cu virusul varicelo-zosterian caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă, cu sindrom algic important şi exantem delimitat metameric, transformare ciclică, urmat de dureri reziduale şi cicatrice definitivă. În condiţii de imunodepresie exantemul se poate generaliza.


Patogenie

Reactivarea infecţiei persistente este semn de întrerupere a echilibrului dintre gazdă şi virusul aflat în celulele nervoase ganglionare de pe rădăcinile posterioare senzitive ale nervilor spinali sau cerebrali. Echilibrul se poate rupe în cazul unei reexpuneri masive la virus (foarte rar), dar mai ales prin scăderea rezistenţei imune a gazdei din diverse cauze:

• şocuri psihoemoţionale, depresii majore
• boli debilizante intercurente
• boli cronice debilizante sau consumptive de la neoplazii la SIDA

Cu cât imunodepresia este mai avansată, cu atât sporeşte riscul de evoluţie severă sau extinsă către generalizarea variceliformă (herpes zoster varicelosum).

Epidemiologie

Boala este contagioasă, virusul fiind prezent în lichidul vezicular, durata contagiozităţii este mult mai scurtă faţă de cea de la varicelă.

Tablou clinic

Debutul: sindrom algic, manifest (parestezii, senzaţie de arsură la nivelul nervului afectat sau proiectate pe tegumentul de distribuţie al acestuia). Acesta poate lipsi  la copii şi tineri, precede exantemul cu 3-7 zile.

Exantemul: este circumscris în limitele dermatomului afectat, de obicei unilateral, se opreşte la linia mediană. Elementele eruptive parcurg acelaşi ciclu de transformare (maculă, papulă, veziculă, crustă, cicatrice), dar deosebit de cel varicelos prin următoarele:

• apare un singur puseu eruptiv, maximum două, iar aspectul este monomorf
• chiar în cazul generalizării secundare, dermatomul primar afectat se recunoaşte prin bogăţia mai mare a exantemului 
• elementele afectează membrana bazală existând posibilitatea ca reparaţia finală să fie fibroasă în lipsa suprainfecţiei bacteriene (cicatrice definitivă, pigmentată)
• nu este însoţit de creşterea febrei, aceasta sugerând o complicaţie

Forme clinice

Au fost descrise forme dureroase fără dermită, forme nedureroase, recidivante. La persoanele cu imunitate deprimată poate evolua necrotic, cu elemente buloase confluente ce duc la denudări persistente şi greu de vindecat. Există forme paralitice prin afectarea unor fibre nervoase motorii. Zona descrisă de Ramsey şi Hunt afectează nervul cranian 8 cu hemiplegie facială, dar pot fi afectaţi şi unii nervi spinali cu paralizii ce mimează poliomielita. Recuperările motorii sunt dificile şi incomplete.

Complicaţii

Cel mai frecvent este întâlnit sindromul algic postherpes pe o durată variabilă, uneori toată viaţa.
Suprainfecţii cu piogeni care provoacă febră şi alte manifestări septice.
Complicaţii oculare: keratită, ulceraţii corneene, uveită în localizările trigeminale oftalmice.
Complicaţii neurologice: meningite, encefalite, sindrom Guillaine-Barret şi sindromul Ramsey-Hunt.

Tratament


Cazurile necomplicate se izolează la domiciliu.
Tratamentul etiologic se efectuează cu Acyclovir, Valacyclovir, Brivudină, Sorivudină, 7-10 zile.

Leziunile herpetice corneene beneficiază de Acyclovir local, iar uveita de corticoterapie.

Sindromul algic diminuează parţial sau total sub terapie antiinflamatoare steroidiană, vitamine grup E, B, antialgice, Paracetamol, Algocalmin, Piafen, Perfalgan, etc.
Durerile reziduale pot fi controlate cu carbamazepină, amitriptilină, antialgice diverse.

VARICELA ( Varsatul de vant )

Definiţie


Boală infecţioasă, extrem de contagioasă, specific umană, produsă de virusul varicelo-zosterian, caracterizată prin exantem caracteristic, enantem şi prin imunitate durabilă după boală. Este cunoscută popular sub numele de „vărsat de vânt”.

Etiologie

Virusul varicelo-zosterian.

Epidemiologie


Boala este răspândită pe tot globul, apare sporadic sau în mici focare epidemice.

Rezervorul de virus: exclusiv uman, prin bolnavii cu varicelă sau herpes zoster. Deşi foştii bolnavi păstrează virusul în organism sub formă latentă intracelulară, ei redevin contagioşi numai dacă dezvoltă herpes zoster.

Contagiozitatea: se întinde de la ultimele 3-5 zile ale incubaţiei până la faza de cruste, în total de aproximativ 14 zile.

Transmiterea: directă, prin picături de secreţii nazo-farinigiene, indirectă, prin obiecte proaspăt contaminate de pacient. Indicele de contagiozitate este de cca. 95-100%.

Receptivitatea: este generală cu excepţia primelor 4-6 luni după naştere, când sugarii beneficiază de anticorpi materni transmişi transplacentar.

Poarta de intrare este respiratorie.

Imunitatea: durabilă, cu persistenţa virusului în celulele ganglionilor nervoşi ai fibrelor senzitive spinale şi craniene pentru o perioadă nedefinită. În condiţii de scădere a imunităţii celulare, virusul se poate reactiva prin apariţia placardului zosterian cu localizare dermatomerică.

Tablou clinic

Incubaţia este variabilă 10-18-21 zile.
Invazia durează 1-2 zile, dar de obicei lipseşte, boala debutând direct cu faza de stare (10-15% prezintă odinofagie, curbatură, febră, cefalee).

Faza de stare este marcată de apariţia exantemului caracteristic:

• este constituit din elemente eruptive, macule, papule, vezicule - crustă, cu un halou hiperemic
• apare în mai multe pusee, valuri eruptive, polimorf, fiind însoţite de ascensiune termică
• este generalizat, afectând tegumentele în totalitate faţă, pielea păroasă, palme, plante, mucoase
• elementele sunt nedureroase, dar frecvent pruriginoase

Starea generală poate fi nealterată sau poate apărea febră, disconfort, inapetenţă, curbatură, cefalee. Adolescenţii şi adulţii, în general, dezvoltă forme clinice mai severe. La persoanele cu deficit imun boala evoluează sever, letalitate ridicată (exantemul hemoragic, bulos, foarte bogat).

Enantemul este prezent la cca. 50% din pacienţi. Se exprimă prin existenţa elementelor eruptive la nivelul mucoaselor cavităţii bucale, conjunctivale sau genitale, care ulcerează rapid transformându-se în leziuni aftoase cu contur ciclic, nedureroase, gălbui. Au valoare în diagnosticul diferenţial al bolii. Nu există elemente de laborator caracteristice. Apare o leucopenie care poate devia către leucocitoză în cazul infecţiilor bacteriene.

Complicaţii


Cel mai des se produce infecţia bacteriană secundară a veziculelor, complicaţii respiratorii (crup, traheobronşite, pneumonie interstiţială, bronhopneumonii bacteriene) şi nervoase (encefalita posteruptivă severă).

Gravidele cu varicelă pot transmite virusul transplacentar cu efet teratogen (avort, varicelă congenitală, naştere prematură, letalitate neonatală mare). Evoluţia bolii este mai severă la femeia gravidă cu complicaţii respiratorii şi chiar cu deces.

Tratament

Cazurile de boală necomplicată se izolează la domiciliu, cu asigurarea igienei riguroase a lenjeriei, combaterea pruritului, antitermice şi tratament suportiv vitaminic. La imunodeprimaţi se recomandă administrarea de gama globuline specifice şi tratament antiviral (Zovirax, Valaciclovir, Brivudină). La pacienţii cu complicaţii neurologice se instituie tratament etiologic, corticoterapie pe durată scurtă, depletive, vitamine.

Profilaxie

Recent a fost introdus vaccinul cu virus viu atenuat administrat IM la vârsta de 18-24 luni, cu rezultate foarte bune. Imunitatea postvaccinală este bună (peste 98% dezvoltă anticorpi protectori). Durata imunităţii nu este încă dovedită.

RUBEOLA ( Pojarul mic )

Definţie


Boală infecţioasă şi contagioasă specific umană produsă de virusul rubeolic caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu adenopatii caracteristice laterocervicale, exantem generalizat, afectare moderată a stării generale, cu imunitate durabilă după vindecare.
Benignă în cele mai multe cazuri, poate deveni foarte gravă la gravide prin efectul teratogen asupra fătului, ducând la malformaţii. Este cunoscută de populaţie sub denumirea de „pojarul mic”.

Epidemiologie


Boala este universală, indicele de contagiozitate 40% - 80%. Apare sporadic sau în mici focare în colectivităţi.
Rezervorul de infecţie este exclusiv uman prin bolnavii acuţi sau inaparenţi clinic. Nu există purtători sănătoşi de virus. Durata contagiozităţii este limitată, începe cu 3-7 zile înaintea exantemului şi încetează după 5-7 zile de la debut. Nou-născuţii cu rubeolă congenitală sunt contagioşi toată viaţa.

Calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct prin picăturile de secreţie nazo-faringiană, sau indirect prin obiecte proaspăt contaminate.

Poarta de intrare este mucoasa respiratorie şi cea conjunctivală.

Receptivitaea este generală.

Tablou clinic

Incubaţia este variabilă între 14 şi 21 zile.

Debutul. Doar 25% din bolnavi recunosc existenţa unor mici semne premonitorii: disconfort, subfebrilitate, odinofagie, artralgii.

Faza de stare (3-5 zile) începe o dată cu apariţia exantemului caracteristic: apare într-un singur val, este generalizat, cuprinzând faţa, trunchiul şi membrele, este micromaculos, constituit din pete mărunte de dimensiunea unui bob de orez de culoare roz în număr variabil, are o durată variabilă de la 1 la 4 zile, fără pigmentaţie reziduală.

Starea generală este adesea puţin afectată, artralgiile sunt cele mai mari inconveniente în 15-20% din cazuri, afectând adeseori articulaţiile mici - impotenţă funcţională de durată. Se explică prin depunerea periarticulară a unor complexe imune.

Examenul obiectiv relevă existenţa unor adenopatii sensibile în regiunea occipitală, retroauricular, larocervical, axilar, inghinal de dimensiuni mici, mobili, care pot să apară înaintea debutului şi să dispară la câteva săptămâni după boală, primul şi ultimul semn al rubeolei, adenopatiile (semnul lui Glantzmann). Enantemul bucal: mucoasă hiperemică, uşor congestionată.

Complicaţii


Sunt posibile, dar rare: purpura tombocitopenică, anemia autoimună, encefalita posteruptivă, severă cu o rată a mortalităţii de 40%.

Rubeola la gravide

Ridică cele mai mari probleme, infecţia se transmite fătului transplacentar.

Dacă infecţia survine în primul trimestru de sarcină va determina moartea fătului sau apariţia unor malformaţii: cardiace, oculare, osoase, cerebrale, etc. Dacă survine după încheierea organogenezei, dar înainte de formarea sistemului imunitar, va avea loc o toleranţă imunologică ulterioară, virusul fiind interpretat drept SELF. Copilul va fi incapabil să dezvolte antricorpi protectori şi va fi contagios pe toată durata vieţii.


Tratament


Nu există tratament etiologic.

Forma comună necesită tratament simptomatic (antitermic, antialgic, antiinflamator nesteroidian).

Complicaţiile necesită corticoterapie.

Profilaxie

Trivaccin ROR. Durata imunităţii induse postvaccinal este de aproximativ 15-20 ani. Se recomandă vaccinarea copiilor în jurul vârstei de 1 an. Înainte de procreere, tinerele vor fi testate, cele care nu mai au titru protector vor fi revaccinate.

Aftele bucale

Inofensive , dar foarte enervante. Senzatiile de durere si arsura pe care le provoaca te fac sa-ti piara pofta de mancare !


De la un mic punct dureros, evolueaza la leziuni de 1-2 mm, acoperite cu un strat albicios-galbui , pe un fond de culoare rosie.
Aftele sau stomatita aftoasa reprezinta cele mai frecvente ulceratii ale mucoasei bucale.
 Afecteaza buzele, limba, cerul gurii, gingiile sau suprafata interioara a obrajilor. De obicei, apar izolat, insa e posibil sa se formeze si doua-trei afte pe o suprafata restransa.
 Leziunile dispar fara tratament in 10-12 zile , iar perioada critica - dureroasa - tine, de regula, 5 zile.
Aftele nu sunt contagioase si nici nu au la baza o infectie. Partea proasta este ca adesea pot recidiva, mai ales in perioadele de stres. Uneori , de la nivelul cavitatii bucale aftele se pot extinde pe faringe, laringe, esofag. Pot fi izolate sau pot face parte dintr-o boala generala numita aftoza.

Cauzele :

• orice lezare a mucoasei ( fie un periaj dentar agresiv, un aparat dentar care nu este bine fixat )
• alimente dure sau fierbinti
• un dinte sau o masea fracturata
• o interventie dentara
• o alergie alimentara
• condimente , otet , fructe uscate
• glutenul , rosiile si alimentele acide
• lipsa fierului sau a unor vitamine ( B1, B2, B6, B12 )
• prezenta unor infectii virale ( viroze, herpes, HIV, boala celiaca )
• modificari hormonale in perioada menstruatiei sau a unei sarcini
• stresul
• oboseala ( slabeste sistemul imunitar )

Uneori se pot forma si in asociere cu afte genitale, afectiuni cutanate, oculare, digestive sau respiratorii.

Cum previi si cum tratezi ?

In perioada in care ti-au aparut afte, e bine sa eviti laptele si produsele lactate, alimentele acide, sarate, condimentele, citricele , fumatul.
Alege alimente usor de mestecat, care nu pot irita mucoasa bucala. Apoi, fii mai atent  la modul in care te ocupi de igiena orala. Foloseste o periuta de dinti moale, ai grija sa nu-ti ranesti gingiile cu ata dentara si evita periajul in zona in care au aparut deja ulceratiile.

Ca tratament, poti sa folosesti un remediu local, care sa elimine din disconfort. Clateste-ti gura cu o solutie calduta preparata cu bicarbonat de sodiu dizolvat in apa sau aplica un cub de gheata pe zona iritata.
Altfel, in cazul in care durerea provocata de leziuni este dificil de suportat, consulta-te cu medicul tau stomatolog.
Intensitatea durerii poate fi redusa prin aplicarea unor badijonari locale cu glicerina boraxata , solutii cu hidrocortizon acetat sau folosirea unor unguente analgezice . In unele cazuri se pot prescrie tratamente cu antibiotice, tratament cu vitamine si steroizi. Terapia generala este indicata doar in aftoze extinse, nu in cazul aftelor izolate, ocazionale.

Stiati ca ...

• aftele bucale afecteaza o persoana din 5, in special intre 10 si 40 de ani?
• apar tot mai rar pe masura ce se inainteaza in varsta?