Boală infecţioasă, extrem de contagioasă, specific umană, produsă de virusul varicelo-zosterian, caracterizată prin exantem caracteristic, enantem şi prin imunitate durabilă după boală. Este cunoscută popular sub numele de „vărsat de vânt”.
Etiologie
Virusul varicelo-zosterian.
Epidemiologie
Boala este răspândită pe tot globul, apare sporadic sau în mici focare epidemice.
Rezervorul de virus: exclusiv uman, prin bolnavii cu varicelă sau herpes zoster. Deşi foştii bolnavi păstrează virusul în organism sub formă latentă intracelulară, ei redevin contagioşi numai dacă dezvoltă herpes zoster.
Contagiozitatea: se întinde de la ultimele 3-5 zile ale incubaţiei până la faza de cruste, în total de aproximativ 14 zile.
Transmiterea: directă, prin picături de secreţii nazo-farinigiene, indirectă, prin obiecte proaspăt contaminate de pacient. Indicele de contagiozitate este de cca. 95-100%.
Receptivitatea: este generală cu excepţia primelor 4-6 luni după naştere, când sugarii beneficiază de anticorpi materni transmişi transplacentar.
Poarta de intrare este respiratorie.
Imunitatea: durabilă, cu persistenţa virusului în celulele ganglionilor nervoşi ai fibrelor senzitive spinale şi craniene pentru o perioadă nedefinită. În condiţii de scădere a imunităţii celulare, virusul se poate reactiva prin apariţia placardului zosterian cu localizare dermatomerică.
Tablou clinic
Incubaţia este variabilă 10-18-21 zile.
Invazia durează 1-2 zile, dar de obicei lipseşte, boala debutând direct cu faza de stare (10-15% prezintă odinofagie, curbatură, febră, cefalee).
Faza de stare este marcată de apariţia exantemului caracteristic:
- este constituit din elemente eruptive, macule, papule, vezicule - crustă, cu un halou hiperemic
- apare în mai multe pusee, valuri eruptive, polimorf, fiind însoţite de ascensiune termică
- este generalizat, afectând tegumentele în totalitate faţă, pielea păroasă, palme, plante, mucoase
- elementele sunt nedureroase, dar frecvent pruriginoase
Enantemul este prezent la cca. 50% din pacienţi. Se exprimă prin existenţa elementelor eruptive la nivelul mucoaselor cavităţii bucale, conjunctivale sau genitale, care ulcerează rapid transformându-se în leziuni aftoase cu contur ciclic, nedureroase, gălbui. Au valoare în diagnosticul diferenţial al bolii. Nu există elemente de laborator caracteristice. Apare o leucopenie care poate devia către leucocitoză în cazul infecţiilor bacteriene.
Complicaţii
Cel mai des se produce infecţia bacteriană secundară a veziculelor, complicaţii respiratorii (crup, traheobronşite, pneumonie interstiţială, bronhopneumonii bacteriene) şi nervoase (encefalita posteruptivă severă).
Gravidele cu varicelă pot transmite virusul transplacentar cu efet teratogen (avort, varicelă congenitală, naştere prematură, letalitate neonatală mare). Evoluţia bolii este mai severă la femeia gravidă cu complicaţii respiratorii şi chiar cu deces.
Tratament
Cazurile de boală necomplicată se izolează la domiciliu, cu asigurarea igienei riguroase a lenjeriei, combaterea pruritului, antitermice şi tratament suportiv vitaminic. La imunodeprimaţi se recomandă administrarea de gama globuline specifice şi tratament antiviral (Zovirax, Valaciclovir, Brivudină). La pacienţii cu complicaţii neurologice se instituie tratament etiologic, corticoterapie pe durată scurtă, depletive, vitamine.
Profilaxie
Recent a fost introdus vaccinul cu virus viu atenuat administrat IM la vârsta de 18-24 luni, cu rezultate foarte bune. Imunitatea postvaccinală este bună (peste 98% dezvoltă anticorpi protectori). Durata imunităţii nu este încă dovedită.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu