SCARLATINA

Definiţie
Boală infecto-contagioasă specific umană autolimitantă, caracterizată prin febră, angină, enantem şi exantem caracteristic şi imunitate specifică pe viaţă.

Etiologie

Agentul etiologic, streptococul betahemolitic grup A, coc gram-prozitiv, aerob, aşezat caracteristic în lanţuri. Conform clasificării lui Lancefield, face parte din grupul A cu hemoliză completă (beta).

Sursa de infecţie

Este omul, fie bolnav, fie purtător sănătos de streptococi la nivel faringian (portajul este deosebit de frecvent). Pe lângă portajul faringian semnalăm şi prezenţa streptococului la nivelul tegumentelor, cu rol epidemiologic la fel de mare.


Calea de transmitere

 Este aerogenă (prin picături de secreţie nazofaringiană), prin contact direct şi mai rar indirect (prin obiecte proaspăt contaminate de bolnav).

Poarta de intrare

Este faringiană.

Receptivitatea

 Incepe după primele 6-12 luni de la naştere, cu un maximum în prima copilărie.


Contagiozitatea pacientului

Se întinde între o zi înaintea debutului şi 1-2 zile după începerea tratamentului.

Tablou clinic


Incubaţie: 3-5 zile.

Invazie: 1-2 zile; debutează brusc cu febră 38-40°C, frisoane, odinofagie, curbatură moderată şi cefalee, afectare digestivă (greaţă, vomă, inapetenţă) şi stare de curbatură, iar la examenul obiectiv se depistează angina (roşie sau cu exudat purulent), adenopatii submandibulare, hepatosplenomegalie.

Faza de stare: începe odată cu apariţia exantemului şi completarea enantemului (prin ciclul lingual).

Exantemul: apare într-un puseu, este caracteristic, micropapulos (dimensiuni cât un vârf sau gămălie de ac) aspru la atingere, nepruriginos (aspect clasic de „piele de rac fiert”). Nu apare niciodată pe faţă. Este prezent la nivelul trunchiului, gâtului, membrele superioare, regiunile axilare, treimea superioară a coapselor. În absenţa unui tratament antibiotic, exantemul se remite şi lasă loc unei descuamări. Descuamarea este fină pe trunchi şi uneori pe faţă, dar poate forma lambouri compacte pe palme şi plante.

Enantemul este prezent chiar de la debut (prin angină), dar se completează în faza de stare prin modificări la nivelul limbii, descrise ca ciclu lingual. În prima zi a fazei de stare limba este acoperită integral de un depozit sabural, alb, aderent (limbă de „porţelan”) după 24h începe un proces lent de descuamare iniţial pe margini şi vârf (faza de „V” lingual) de unde progresează către baza limbii, iar în jurul zile a cincea întreaga suprafaţă apare denudată, de un roşu intens, iar papilele gustative sunt proeminente – aspect ce a sugerat denumirea de „limbă zmeurie”. 

Diagnosticul


Se sprijină pe date epidemiologice, clinice şi de laborator.

Epidemiologic, este sugestiv contactul cu orice formă de boală streptococică, frecventarea de către copil a unei colectivităţi.

Clinic au semnificaţie următoarele aspecte:

•  evoluţia ciclică
•  triada: febră, angină şi vărsături ( angina = durere in gat, asa va relata copilul )
•  în faza de stare: febra, exantemul şi enantemul caracteristic
•  în convalescenţă: limba lăcuită, descuamarea limbii

Tratament


În orice formă de boală scarlatina se spitalizează obligatoriu. Tratamentul începe prin măsuri etiologice. Se va administra Penicilina G în dozele uzuale 50.000 – 100.000 U/kg corp/zi, 10 zile pentru a asigura sterilizarea focarelor de infecţie.
 Se obişnuieşte înlocuirea cu Penicilina V în ultimele zile, şi cu Moldamim în ziua 7-a sau a 10-a, repetându-se 1 injectie/săptămână, încă 2-3 săptămâni.

Persoanele sensibilizate la Penicilină vor primi Eritromicină, cefalosporine de generaţie I, II, în dozele recomandate, macrolide de generaţie nouă (Azitromicina, Claritromicina).

În funcţie de gravitate se vor adăuga şi alte măsuri terapeutice:

• repaus la pat
•  dietă de cruţare în perioada de intoleraţă gastrică, aport lichidian, caloric, electrolitic, alimente bogate în vitamine şi săruri minerale
•  terapie antiinflamatoare locală (calmante decongestionante ale mucoasei bucofaringiene, antitermice)

Formele severe vor fi tratate intensiv cu doze ridicate de antibiotic, gamaglobuluine standard şi terapie antiinflamatorie steroidiană, inclusiv asigurarea funcţiilor vitale şi a echilibrelor hidroelectrolitic, azotat, acidobazic.

Profilaxie

După scoaterea bolnavului din focar se face dezinfecţie şi se supraveghează contacţii pe toată perioada maximă a incubaţiei probabile. În colectivităţi se impune cercetarea stării de portaj. Purtătorii vor fi sterilizaţi cu Penicilină sau cu Eritromicină.