RUBEOLA ( Pojarul mic )

Definţie


Boală infecţioasă şi contagioasă specific umană produsă de virusul rubeolic caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu adenopatii caracteristice laterocervicale, exantem generalizat, afectare moderată a stării generale, cu imunitate durabilă după vindecare.
Benignă în cele mai multe cazuri, poate deveni foarte gravă la gravide prin efectul teratogen asupra fătului, ducând la malformaţii. Este cunoscută de populaţie sub denumirea de „pojarul mic”.

Epidemiologie


Boala este universală, indicele de contagiozitate 40% - 80%. Apare sporadic sau în mici focare în colectivităţi.
Rezervorul de infecţie este exclusiv uman prin bolnavii acuţi sau inaparenţi clinic. Nu există purtători sănătoşi de virus. Durata contagiozităţii este limitată, începe cu 3-7 zile înaintea exantemului şi încetează după 5-7 zile de la debut. Nou-născuţii cu rubeolă congenitală sunt contagioşi toată viaţa.

Calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct prin picăturile de secreţie nazo-faringiană, sau indirect prin obiecte proaspăt contaminate.

Poarta de intrare este mucoasa respiratorie şi cea conjunctivală.

Receptivitaea este generală.

Tablou clinic

Incubaţia este variabilă între 14 şi 21 zile.

Debutul. Doar 25% din bolnavi recunosc existenţa unor mici semne premonitorii: disconfort, subfebrilitate, odinofagie, artralgii.

Faza de stare (3-5 zile) începe o dată cu apariţia exantemului caracteristic: apare într-un singur val, este generalizat, cuprinzând faţa, trunchiul şi membrele, este micromaculos, constituit din pete mărunte de dimensiunea unui bob de orez de culoare roz în număr variabil, are o durată variabilă de la 1 la 4 zile, fără pigmentaţie reziduală.

Starea generală este adesea puţin afectată, artralgiile sunt cele mai mari inconveniente în 15-20% din cazuri, afectând adeseori articulaţiile mici - impotenţă funcţională de durată. Se explică prin depunerea periarticulară a unor complexe imune.

Examenul obiectiv relevă existenţa unor adenopatii sensibile în regiunea occipitală, retroauricular, larocervical, axilar, inghinal de dimensiuni mici, mobili, care pot să apară înaintea debutului şi să dispară la câteva săptămâni după boală, primul şi ultimul semn al rubeolei, adenopatiile (semnul lui Glantzmann). Enantemul bucal: mucoasă hiperemică, uşor congestionată.

Complicaţii


Sunt posibile, dar rare: purpura tombocitopenică, anemia autoimună, encefalita posteruptivă, severă cu o rată a mortalităţii de 40%.

Rubeola la gravide

Ridică cele mai mari probleme, infecţia se transmite fătului transplacentar.

Dacă infecţia survine în primul trimestru de sarcină va determina moartea fătului sau apariţia unor malformaţii: cardiace, oculare, osoase, cerebrale, etc. Dacă survine după încheierea organogenezei, dar înainte de formarea sistemului imunitar, va avea loc o toleranţă imunologică ulterioară, virusul fiind interpretat drept SELF. Copilul va fi incapabil să dezvolte antricorpi protectori şi va fi contagios pe toată durata vieţii.


Tratament


Nu există tratament etiologic.

Forma comună necesită tratament simptomatic (antitermic, antialgic, antiinflamator nesteroidian).

Complicaţiile necesită corticoterapie.

Profilaxie

Trivaccin ROR. Durata imunităţii induse postvaccinal este de aproximativ 15-20 ani. Se recomandă vaccinarea copiilor în jurul vârstei de 1 an. Înainte de procreere, tinerele vor fi testate, cele care nu mai au titru protector vor fi revaccinate.