Cum elimini toxinele din organism?

Da, ai nevoie de un repaus alimentar. Dupa toate bunatatile consumate in perioada sarbatorilor, trebuie sa-i acorzi si organismului tau cateva zile de odihna. Cum faci acest lucru?


E simplu, trebuie doar sa ai vointa, sa te gandesti ca organismul tau are nevoie de o detoxifiere si sa respecti regula: "ridica-te de la masa cand simti senzatia de satietate si iti mai este putin foame, nu continua pana ai impresia ca plesnesti", ne avertizeaza Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Astfel, procesul de digestie isi poate urma cursul firesc. Incearca macar o saptamana sa urmezi aceste sfaturi si vei vedea rezultatele pe pielea ta: mult mai multa energie si o digestie eficienta.

• Consuma cat de multe lichide poti! Apa plata, sucurile naturale de fructe si legume, ceaiurile (urzica, ceai verde, musetel) sunt optiuni excelente care pot ajuta la detoxifierea organismului;
• Cat mai multe fructe si legume (in special cele cu frunze verzi), de preferat consumate in stare cruda;
• Consuma migdale, nuci, fistic, nuci caju, seminte de susan, seminte de in! Este foarte important ca ele sa nu fie prajite si sarate.

De evitat!

• alimentele prajite, afumaturile, conservele;
• alcoolul, cafeaua, sucurile carbogazoase, dulciurile, tigarile, produsele fainoase si de patiserie;

• grasimile animale si incearca sa le inlocuiesti cu cele de origine vegetala, cum sunt uleiul de masline, laptele vegetal (din soia, migdale, orez, etc), soia;

Kiwi si ananasul sunt bune pentru digestie

"In momentul in care simti ca esti balonat, enzimele din ananasul proaspat si kiwi iti sunt de folos si usureaza digestia. Retine ca alcoolul consumat in exces inrautateste foarte mult procesul de digestie", adauga nutritionistul. Doar aceste doua fructe sunt recomandate spre consum dupa mese. In rest, incearca sa consumi fructele doar pe stomacul gol, evitandu-le inainte sau imediat dupa mese.

• Kiwi este o excelenta sursa de vitamina C, fibre, potasiu, magneziu, cupru si vitamina E; 1 kiwi (76 grame) are 46,36 de calorii;
• Ananasul este o sursa excelenta de vitamina C, mangan, vitamina B1, vitamina B6, cupru si fibre; 1 ananas (155 grame) are 75,95 calorii.

Ce sunt aditivii alimentari si cum se obtin ei?

Dr. Camelia Parvan, specialist in nutritie: Aditivii alimentari sunt substante folosite in industria alimentara cu scopul de a proteja integritatea produselor pe tot parcursul termenului lor de valabilitate, de a da culoare, gust, elasticitate, de a lega apa si grasimile, de a da un gust mai bun alimentelor.

Foarte multi aditivi alimentari provin din surse minerale sau vegetale, iar unii dintre acestia sunt nutrienti esentiali (spre exemplu, aproape toate vitaminele sunt aditivi alimentari avizati in acest sens de catre Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor - EFSA).

Conditii generale de utilizare a aditivilor alimentari:

• aditivul trebuie sa fie lipsit de nocivitate, atat imediat dupa utilizarea sa, cat si in cazul acumularii de doze si efecte in timp;
• necesitatea utilizarii aditivului trebuie sa fie motivata si acceptata din punct de vedere stiintific sau tehnologic, cu preferinta pentru produsele naturale, conform recomandarilor FAO/OMS;
• aditivul trebuie sa fie utilizat in doze minime, dar sa se faca simtit efectul actiunii sale;
• pentru fiecare aditiv trebuie sa fie stabilite metode simple si sensibile de identificare calitativa si dozare cantitativa;
• adaosul de aditivi trebuie sa fie inscriptionat pe ambalaje;
• aditivul trebuie sa ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau depozitarea alimentelor, cu conditia de a nu fi folosit pentru a ascunde efectele utilizarii materiilor prime defectuoase sau a procedeelor indezirabile (inclusiv neigienice), pe parcursul oricareia dintre aceste activitati;
• prin inocuitate (lipsa nocivitatii) aditivilor se intelege atat lipsa toxicitatii, precum si a celorlalte efecte mutagene, carcinogene, etc. Acestea se demonstreaza prin experimentari pe termen scurt si lung, in laborator pe animale.

La ce ajuta ei in procesul de fabricare si pastrare? De ce este necesara folosirea lor?


Dr. Camelia Parvan, specialist in nutritie: Aditivii alimentari joaca un rol important in lantul alimentar modern. In zilele noastre, oferta de produse alimentare este deosebit de variata, iar consumatorii cer si mai multa varietate a produselor, precum si standarde ridicate de siguranta alimentara si proprietati nutritive la preturi convenabile. Indeplinirea acestor asteptari ale consumatorilor poate fi realizata numai prin folosirea tehnicilor moderne din industria alimentara, care includ si folosirea aditivilor alimentari dovediti eficienti si siguri ca urmare a unor indelungi testari. Fara folosirea aditivilor alimentari, anumite produse alimentare cu un continut scazut de zahar, esentiale pentru persoanele cu intoleranta la zaharuri, asa cum sunt diabeticii, nu ar fi posibile.

ARTICOL PRELUAT DE PE EVA.RO

Sarea si Zaharul - dusmani de temut !

Dupa grasimi, urmatoarele pe lista neagra sunt zaharul si sarea. Ele sunt benefice, insa nu in cantitatea pe care o consumam noi. Ce inseamna sa le consumi cu moderatie?


Avem nevoie de sare si zahar, insa specialistii atrag atentia asupra consumului exagerat care ne conduce direct in "bratele" bolilor cardiovasculare. De aceea este necesar sa stim ce inseamna un consum moderat de sare si zahar. Acest lucru il putem respecta, insa avand mare grija la alimentele procesate din magazine care ascund cantitati insemnate de zahar si sare.

Daca te preocupa sanatatea ta si vrei sa iti imbunatatesti dieta, acordand atentie catorva factori esentiali atunci citeste intotdeauna etichetele alimentelor pe care le cumperi din magazin. Asa vei putea sa controlezi cantitatile de sare (sodiu) si zahar consumate.


La ce trebuie sa fii atenta cand citesti eticheta unui produs?

• produsele care au inscriptionat pe eticheta: sodiu, bicarbonat de sodiu sau orice ingredient care contine Na (simbolul chimic al sodiului);
• produsele care au inscriptionat pe eticheta: glucoza, sucroza, lactoza, fructoza, maltoza, sirop din malt, melasa si dextroza.

Nu trebuie sa te surprinda faptul ca este posibil sa gasesti chiar mai multe dintre aceste ingrediente in acelasi produs, ceea ce inseamna o cantitate si mai ridicata de zaharuri si sodiu.


Cum afecteaza sarea in exces inima?


Sarea (clorura de sodiu) este un mineral esential pentru buna functionare a organismului, insa numai in aceste cantitati stabilite:

• 2,3 g pe zi in cazul unei persoane sanatoase este echivalentul unei lingurite;
• 1,5 g pe zi in cazul persoanelor care prezinta un risc ridicat de boala cardiovasculara, precum si orice persoana care are peste 50 de ani.

"Cu cat aportul de sodiu este mai mic, cu atat efectul este mai benefic asupra tensiunii arteriale. Persoanele care au peste 50 ani si cele care prezinta factori de risc cardiovascular (cu predispozitie), hipertensiune arteriala, cu boli renale, ciroza si insuficienta cardiaca sunt mai sensibile la cresterea tensiunii arteriale in urma consumului de sare", precizeaza dr. Anda Avramescu, medic specialist medicina generala, Rezident an I Diabet si Nutritie.

Iata de ce trebuie sa fim atenti la alimentele procesate, deoarece acestea ascund o cantitate ridicata de sare:

• mezeluri: 2,5 - 9 g de sare/100g;
• peste afumat: 1,5 - 5 g de sare/100g;
• branzeturi: 1,8 g de sare/100g;
• sosuri, conserve: 1,5 g sare/100g.

Problemele cu care te poti confrunta in cazul unui consum exagerat de sare: multe studii au demonstrat o legatura directa intre consumul de sodiu si hipertensiunea arteriala. Astfel, cu cat vei consuma mai multa sare cu atat vei avea o tensiune arteriala mai ridicata pentru ca rinichii tai nu reusesc sa proceseze si sa elimine sarea in exces. Iar daca nu este controlata, poti sa faci insuficienta renala, dezvoltand si afectiuni la nivelul inimii.


Cum sa reduci sarea din alimentatia ta?



Dr. Anda Avramescu ne recomanda sa:

• Consuma mai multe alimente proaspete, neconservate. Daca totusi optezi pentru produse preparate, alege-le pe cele cu continut scazut de sodiu;
• Redu cat mai mult aportul de sare din retetele de gatit;
• Inlocuieste sarea cu condimente naturale (piper, ardei iute, marar, patrunjel, oregano, busuioc);
• Foloseste cu moderatie sosurile;
• Foloseste cu atentie sarea hiposodata. Din obisnuinta gustului mai sarat, ai tendinta de a folosi mai multa. In plus, aceste substitute de sare contin mai mult potasiu. Prea mult potasiu poate fi daunator, daca exista afectiuni ale rinichiului sau in cazul unei medicatii pentru hipertensiune.

Cum afecteaza zaharul in exces inima?


Zaharul este o sursa de energie necesara pentru organism, insa in cantitatile stabilite:

• 8 lingurite pe zi pentru persoanele sanatoase;
• 2 lingurite pe zi in cazul persoanelor care au probleme cu hipertensiunea arteriala.

Nu trebuie sa te gandesti la faptul ca nu consumi zahar in stare pura in cantitatile stabilite, ci la faptul ca acesta este "ascuns" in numeroase alte alimente procesate pe care le consumi. De exemplu, tine minte ca daca bei o cana cu o bautura carbogazoasa depasesti cu mult recomandarile in privinta cantitatii de zahar. Ba mai mult, neavand nicio valoare nutritionala, iti privezi si organismul de vitaminele si mineralele atat de necesare pentru functionarea lui.


Cum sa reduci zaharul din alimentatia ta?

In primul rand poti sa incepi limitand pe cat posibil zaharul folosit pentru indulcirea ceaiurilor sau a cafelei. Incearca sa folosesti din ce in ce mai putin pana cand vei observa ca te poti sa consumi ceaiurile si fara zahar. De asemenea, ai grija la cantitatea de dulciuri consumata care adauga un surplus de zahar in dieta zilnica. Citeste eticheta alimentelor pe care le cumperi si acorda atentie compusilor enumerati, incercand sa limitezi un consum excesiv de zahar.
Problemele la care te expui: obezitatea si diabetul sunt cele mai cunoscute si stim ca ele slabesc apararea organismului in fata bolilor cardiovasculare. Specialistii atrag atentia asupra faptului ca de obicei zaharurile merg mana in mana cu grasimile saturate si trans care favorizeaza aparitia bolilor de inima.

Sursa : eva.ro

ORJELETUL si SALAZIONUL ( ulciorul )

Generalitati

Orjeletul (ulciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare.


Ulciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. Ulciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana.

Orjeletul intern, ca si ulciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat ulciorul.

Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere oculara.


Cuprins articol

1.Generalitati
2.Cauze
3.Simptome
4.Investigatii
5.Tratament - Generalitati
6.Profilaxie
7.Tratament ambulatoriu

Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:
- frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia
- utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie.

Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza.

O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat ulciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita.


Simptome

Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si ulciorul.
Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat ulciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde suficient de mult pentru a interfera cu vederea.


Investigatii

Deseori este dificil de diferentiat ulciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei. Ambele se diagnosticheaza prin examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista o umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion.
Daca ulciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru determinarea exacta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat.
Ulciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. Tipic ulciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare.


Tratament


Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea ulcioarelor si orjeletelor interne, probleme minore ale pleoapei. Daca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi pentru ochi. Este necesar consultul de specialitate daca:

- un ulcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se dreneaza puroi)
- roseata si tumefierea ulciorului depasesc exteriorul pleoapei, interiorul ei sau este la nivelul globului ocular
- sunt probleme vizuale
- ulciorul nu se amelioreaza dupa 3 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intr-o saptamana de tratament.

Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. Daca un ulcior foarte mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de ulcior recurent sau semne de blefarita. Se poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din fiecare sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.


Profilaxie

Pentru a preveni ulciorul, orjeletul intern si salazionul:
- nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia
- se protejeaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales cand greblati sau tundeti gazonul
- se evita zonele intens poluate si cu mult praf
- se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin o data la 6 luni. Bacteriile se pot dezvolta in acestea
- se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia se poate extinde la glandele sebacee ale pleoapei si cauzeaza ulcior.


Tratament ambulatoriu

Desi majoritatea ulcioarelor si salazioanelor nu sunt contagioase:
- evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor
- spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti grija de cineva cu ulcior sau orice fel de infectie
- se spala frecvent mainile daca aveti o infectie in organism si nu se introduc in ochi.


Tratamentul ambulator pentru ulcior si salzion este in mod normal suficient. Urmatoarele masuri scad disconfortul si ajuta la vindecare:
- nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a ulciorului sau salazionului
- se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. Se utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in cuptorul cu microunde - compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal 5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare.
- lasati ulciorul sau salazionul sa se sparga singur, fara a-l strange sau deschide
- daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru urechi (otic). Tratamentele fara prescriptie disponibile pentru tratarea ulciorului sunt: unguentele si solutiile oftalmice.

Daca ulciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la specialist, uneori necesitand unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. Nu se atinge varful aplicatorului cu mana. Aplicatorul trebuie sa fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul aplicarii. Unguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda bine luminata.

Daca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe ulcior inainte de culcare.

Daca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in jos cu doua degete pleoapa inferioara pentru a crea astfel un sant intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia. Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe suprafata ochiului si a pleoapei.

La copii picaturile se aplica in clinostatism (copilul culcat) si avand ochii inchisi. Se aplica o picatura in coltul interior (cel din apropierea nasului) al ochiului infectat. Apoi copilul va deschide ochiul si picatura se va scurge in interior. Nu se va lasa copilul sa frece ochiul tratat.

Preluat de pe sfatulmedicului.ro

VITAMINA K sau vitamina antihemoragica

Numita si antihemoragica, vitamina K este liposolubila si intervine in coagularea sanguina. Prezenta in organism in mod natural, nu este de obicei parte componenta a preparatelor din comert. Vitamina K rezista la caldura, dar nu si la lumina, in prezenta oxigenului si in mediile alcaline.


Doza zilnica recomandata: 10-55 mcg.

Surse

Vitamina K este produsa de propria noastra flora intestinala in proportie de 50%. Restul provine din legume verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare si conopida.

Roluri si caracteristici ale vitaminei K

• Intervine in coagularea sanguina, fiind elementul principal in fabricarea protrombinei, agent procoagulant natural;
• Participa la metabolizarea proteinelor si la fixarea calciului.

Note utile

• Antibioticele ataca flora intestinala producatoare de vitamina K; pentru refacerea acesteia se recomanda consumul de iaurt;
• Persoanele care folosesc anticoagulante pentru a preveni infarctul, accidentele cerebrale si vasculare nu trebuie sa ia suplimentar vitamina K;
• Persoanele cu hemoragii nazale trebuie sa consume alimente bogate in vitamina K.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA E sau vitamina fertilitatii

Tocoferolii si tocotrienolii sunt grupati in patru categorii: alfa, beta, gama, delta si constituie sursa unui nutriment foarte important - vitamina E. Aceasta are numeroase calitati, indispensabile pentru o viata sanatoasa. Vitamina E este liposolubila si sensibila la mediile alcaline si la oxidare.

Doza zilnica recomandata: 12-20 mg.

Surse

Uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati (soia, porumb, floarea-soarelui), fructe oleaginoase (arahide, seminte de floarea-soarelui), germenii de cereale, legumele verzi (spanacul, in special), si rosiile reprezinta principalele surse de alimentare cu vitamina E. In cantitate foarte mica se gaseste in carne.


Roluri si caracteristici ale vitaminei E

• Datorita actiunii antioxidante previne aparitia cancerului pentru ca protejeaza celulele sanatoase de radicalii liberi si agentii poluanti;
• Intareste sistemul imunitar;
• Permite o buna irigare sanguina in intregul organism;
• Ajuta la combaterea aparitiei nitrosaminelor (celulele cancerigene);
• Conserva "integritatea" vitaminei A;
• Atenueaza senzatia de oboseala, amelioreaza randamentul psihic, ajuta organismul sa se recupereze dupa efort sustinut (este o vitamina esentiala pentru sportivii de performanta);
• Are actiune anticoagulanta ce impiedica agregarea plachetelor sanguine;
• Accelereaza cicatrizarea ranilor provocate de arsuri.

Note utile

• Tratamentele chimice la care sunt supuse uleiurile vegetale, le reduc continutul de vitamina E;
• Vitamina E constituie obiectul unei controverse: din vechime este considerata un afrodiziac, remediu antisterilitate, dar unele studii recente contrazic aceasta ipoteza, considerand ca este valabila in cazul animalelor, nu si al fiintelor umane;
• Fierul nu trebuie luat simultan cu vitamina E; este necesara o pauza de 8 ore intre administrarea celor doua;
• Vitamina E este necesara in cazul folosirii medicamentelor anticonvulsive, a anumitor antibiotice sau hipercolesterolemiante.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA D

Vitamina D, numita si antirahitica, este liposolubila si esentiala pentru asimilarea calciului, caruia ii favorizeaza depunerea in oase. Istoricul vitaminei D este legat de rahitism, o boala ce decalcifiaza oasele si le deformeaza. Pentru a pastra calitatile nutritive ale vitaminei D trebuie sa tinem cont de anumiti factori exteriori precum caldura, lumina, mediul acid si oxigenul.Calciferolul, componenta a vitaminei D, poate fi clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3.

Doza zilnica recomandata: 10-20 mg.

Surse

Vitamina D este continuta de pestele gras (hering, sardina, somon) si untura de peste (morun, ton, calcan), galbenus de ou, unt, lapte integral si lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. Spre deosebire de celelalte, vitamina D poate fi produsa in organism. Procesul de sinteza a vitaminei D existenta in epiderma este declansat de razele ultraviolete, fiind absorbita imediat de vasele sanguine.



Roluri si caracteristici ale vitaminei D

• Asigura transportul calciului si al fosforului pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea celei adulte; permite absorbtia acestor minerale in intestine, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi;
• Intareste sistemul imunitar;
• Regularizeaza ritmul cardiac.

Note utile

• Stocul de vitamina D se afla in special in ficat, dar si in masa musculara si in celulele adipoase;
• Rezerve de vitamina D se pot face prin expunere la soare (aproximativ 10 minute);
• Este recomandata femeilor in varsta de peste 50 de ani;
• Unii specialisti afirma ca deficitul de vitamina D agraveaza starea unei persoane care sufera de osteoporoza.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.