VITAMINA K sau vitamina antihemoragica

Numita si antihemoragica, vitamina K este liposolubila si intervine in coagularea sanguina. Prezenta in organism in mod natural, nu este de obicei parte componenta a preparatelor din comert. Vitamina K rezista la caldura, dar nu si la lumina, in prezenta oxigenului si in mediile alcaline.


Doza zilnica recomandata: 10-55 mcg.

Surse

Vitamina K este produsa de propria noastra flora intestinala in proportie de 50%. Restul provine din legume verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare si conopida.

Roluri si caracteristici ale vitaminei K

• Intervine in coagularea sanguina, fiind elementul principal in fabricarea protrombinei, agent procoagulant natural;
• Participa la metabolizarea proteinelor si la fixarea calciului.

Note utile

• Antibioticele ataca flora intestinala producatoare de vitamina K; pentru refacerea acesteia se recomanda consumul de iaurt;
• Persoanele care folosesc anticoagulante pentru a preveni infarctul, accidentele cerebrale si vasculare nu trebuie sa ia suplimentar vitamina K;
• Persoanele cu hemoragii nazale trebuie sa consume alimente bogate in vitamina K.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA E sau vitamina fertilitatii

Tocoferolii si tocotrienolii sunt grupati in patru categorii: alfa, beta, gama, delta si constituie sursa unui nutriment foarte important - vitamina E. Aceasta are numeroase calitati, indispensabile pentru o viata sanatoasa. Vitamina E este liposolubila si sensibila la mediile alcaline si la oxidare.

Doza zilnica recomandata: 12-20 mg.

Surse

Uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati (soia, porumb, floarea-soarelui), fructe oleaginoase (arahide, seminte de floarea-soarelui), germenii de cereale, legumele verzi (spanacul, in special), si rosiile reprezinta principalele surse de alimentare cu vitamina E. In cantitate foarte mica se gaseste in carne.


Roluri si caracteristici ale vitaminei E

• Datorita actiunii antioxidante previne aparitia cancerului pentru ca protejeaza celulele sanatoase de radicalii liberi si agentii poluanti;
• Intareste sistemul imunitar;
• Permite o buna irigare sanguina in intregul organism;
• Ajuta la combaterea aparitiei nitrosaminelor (celulele cancerigene);
• Conserva "integritatea" vitaminei A;
• Atenueaza senzatia de oboseala, amelioreaza randamentul psihic, ajuta organismul sa se recupereze dupa efort sustinut (este o vitamina esentiala pentru sportivii de performanta);
• Are actiune anticoagulanta ce impiedica agregarea plachetelor sanguine;
• Accelereaza cicatrizarea ranilor provocate de arsuri.

Note utile

• Tratamentele chimice la care sunt supuse uleiurile vegetale, le reduc continutul de vitamina E;
• Vitamina E constituie obiectul unei controverse: din vechime este considerata un afrodiziac, remediu antisterilitate, dar unele studii recente contrazic aceasta ipoteza, considerand ca este valabila in cazul animalelor, nu si al fiintelor umane;
• Fierul nu trebuie luat simultan cu vitamina E; este necesara o pauza de 8 ore intre administrarea celor doua;
• Vitamina E este necesara in cazul folosirii medicamentelor anticonvulsive, a anumitor antibiotice sau hipercolesterolemiante.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA D

Vitamina D, numita si antirahitica, este liposolubila si esentiala pentru asimilarea calciului, caruia ii favorizeaza depunerea in oase. Istoricul vitaminei D este legat de rahitism, o boala ce decalcifiaza oasele si le deformeaza. Pentru a pastra calitatile nutritive ale vitaminei D trebuie sa tinem cont de anumiti factori exteriori precum caldura, lumina, mediul acid si oxigenul.Calciferolul, componenta a vitaminei D, poate fi clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3.

Doza zilnica recomandata: 10-20 mg.

Surse

Vitamina D este continuta de pestele gras (hering, sardina, somon) si untura de peste (morun, ton, calcan), galbenus de ou, unt, lapte integral si lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. Spre deosebire de celelalte, vitamina D poate fi produsa in organism. Procesul de sinteza a vitaminei D existenta in epiderma este declansat de razele ultraviolete, fiind absorbita imediat de vasele sanguine.



Roluri si caracteristici ale vitaminei D

• Asigura transportul calciului si al fosforului pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea celei adulte; permite absorbtia acestor minerale in intestine, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi;
• Intareste sistemul imunitar;
• Regularizeaza ritmul cardiac.

Note utile

• Stocul de vitamina D se afla in special in ficat, dar si in masa musculara si in celulele adipoase;
• Rezerve de vitamina D se pot face prin expunere la soare (aproximativ 10 minute);
• Este recomandata femeilor in varsta de peste 50 de ani;
• Unii specialisti afirma ca deficitul de vitamina D agraveaza starea unei persoane care sufera de osteoporoza.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINA A

Aceasta vitamina liposolubila -retinol-  este prezenta in alimentele de origine animala. Cu toate acestea, ea se gaseste si in cele vegetale, sub forma de beta-caroten, care in organism se transforma in vitamina A (beta-carotenul se mai numeste si provitamina A). Pentru a se transforma in retinol, beta-carotenul are nevoie de grasimi.

Alimentele bogate in caroten (broccoli, morcovul, pepenele, spanacul) sunt indicate in cazul bolnavilor de cancer, al cardiacilor, al celor care sufera de cataracta sau de alte boli ale batranetii. De asemenea, consumul de fructe si legume ce contin beta-caroten impiedica dezvoltarea anumitor tipuri de cancer: de stomac, esofag, plamani sau cel al aparatului genital feminin.



Doza zilnica recomandata: 3 mg.


Surse

Sub forma de retinol, vitamina A se gaseste in ficatul de porc, de vita, de vitel, untura de peste, oua, produse lactate nedegresate; Beta-carotenul se gaseste in vegetale colorate precum tomatele, broccoli, morcovul, spanacul, sparanghelul, porumbul, frunzele de sfecla rosie, frunzele de papadie, pepenele, mango, caisele, citricele, dovleacul;
Retinolul se poate oxida la aer, lumina si este sensibil la gatirea alimentelor, pierzandu-si din proprietati.


Roluri si caracteristici ale vitaminei A

• Impiedica deteriorarea vederii, fiind considerata "vitamina ochilor";
• Favorizeaza cresterea;
• Ajuta sistemul imunitar sa reziste la infectii tisulare si osoase;
• Participa la metabolizarea hormonilor steroizi;
• Este benefica pentru tratarea ranilor si a unor boli de piele.

Note utile

• Daca suferi de acnee, nu lua supliment de vitamina A din untura de peste, ci din alte carotenoide;
• Nu consuma vitamina A mai multe luni consecutiv, chiar in cantitati scazute, datorita actiunii sale nocive asupra ficatului;
• Vitamina E favorizeaza absorbtia si protectia vitaminei A;
• Daca esti fumator ia provitamina A pentru ca are proprietati antioxidante eficace, amelioreaza vederea si creste rezistenta la infectii;
• Femeile care iau pilule anticonceptionale, persoanele care consuma in mod frecvent alcool sau au un regim alimentar sarac in grasimi pot recurge la suplimente de vitamina A.

Informatiile au fost preluate din cartea "Terapia prin vitamine", Maude Bouchard, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003.

VITAMINELE

Fundamentale pentru existenta, vitaminele sunt substante organice necesare proceselor vitale. Pentru ca exista in cantitati infime in alimentele de origine naturala, sunt considerate nutrimente - precum proteinele, glucidele, lipidele, apa, mineralele - care actioneaza singure sau interactioneaza cu altele. Totusi, vitaminele nu hranesc organismul, ci sunt catalizatoarele ce provoaca si ajuta la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul hormonal, intarirea sistemului imunitar, cresterea celulara, asimilarea si digerarea alimentelor. Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt diferite. Ele pot fi amine, acizi sau alcooli.


Categorii de vitamine
 


Exista doua feluri de vitamine: liposolubile (solubile in grasimi) si hidrosolubile (se dizolva in apa).


Vitamine liposolubile



Vitamina A (vitamina antixeroftalmica sau retinolul);
Vitamina D (vitamina antirahitica sau calciferol);
Vitamina E (vitamina fertilitatii sau tocoferol);
Vitamina K (vitamina antihemoragica).


Vitamine hidrosolubile


Vitamina B1 (tiamina);
Vitamina B2 (riboflavina, lactoflavina, ovoflavina);
Vitamina B3 (vitamina PP sau acidul nicotinic);
Vitamina B5 (acidul pantotenic);
Vitamina B6 (piridoxina);
Vitamina B8 (vitamina H sau biotina);
Vitamina B9 (acidul folic);
Vitamina B12 (cianocobalamina);
Vitamina B15 (acidul pangamic sau colina);
Vitamina C (acidul ascorbic);
Vitamina P (acidul citric).

Ascaridioza ( Ascaris Lumbricoides - Limbricul )

ASCARIDIOZA este o parazitoza frecvent inatlnita la copil, indiferent de varsta. Parazitul incriminat in producerea bolii va determina aparitia afectiunii cunoscuta in popor sub denumirea de limbrici.
Gazda este intestinul omului sau al altor animale.

Etilogie:

Agentul cauzator al bolii este un parazit numit Ascaris lumbricoides (limbricul) . Acesta este un nematod, un vierme rotund, cu un corp neted, de culoare alb-roz, avand o lungime de 15-35 cm, cu extremitati efilate; femela este intotdeauna mai mare decat masculul.
Ciclul biologic al parazitului ajuta la intelegerea simptomatologiei prezente in cazul infestarii.

Adultul traieste in intestinul subtire al gazdei, acolo unde femela depune zilnic aproximativ 200. 000 de oua. Ouale sunt neembrionate, fiind eliminate simultan cu materiile fecale; nu se produce auto-infestarea. Oul devine infestant in momentul formarii embrionului, in mediul extern, intr-un interval de 30-40 de zile. Contaminarea copiilor se va produce pe cale digestive. Ouale de ascarid embrionate aflate la nivelul solului vor fi ingerate o data cu alimentele nespalate (fructe, legume) . Ajunse in tractul digestive larvele vor fi eliberate la nivelul intestinului subtire. Acestea traverseaza mucoasa intestinala si ajung la ficat prin sistemul port. Dupa un interval de 3-4 zile vor migra prin venele suprahepatice si vena cava inferioara, ajungand la nivelul cordului drept. De aici ajung la plamani si parasesc capilarul pulmonar pentru a patrunde in alveole si bronsiole. Dupa ce strabat arborele respirator ajung la epiglota si repatrund in tubul digestiv. Se stabilesc la nivelul intestinului subtire, transformandu-se in forma adulta.

Semne si simptome:

In forma asimptomatica parazitoza va fi diagnosticata cu ocazia unui examen coproparazitologic efectuat in alt scop (de exemplu pentru a detrmina cauza unei hipereozinofilii) .

Manifestarile clinice in faza larvara a parazitului sunt cunoscute sub denumirea de sindrom Loffler. La un interval scurt, decateva zile de la ingestia oualor apare tuse iritativa insotita de expectoratie, cu dureri toracice si in mod exceptional hemoptizie (eliminare de sange in sputa, print use) si febra.
La examenul fizic nu se remarca semne patologice. Prin efectuarea radiografiei pulmonare se vor evidentia opacitati sistematizate sau nesistematizate, foarte labile ce dispar spontan dupa cateva zile.

Hipereozinofilia este tipica in aceasat perioada (30-60% din cazuri), parazitul aflandu-se intr-un stadium tisular de evolutie.

Manifestarile clinice in faza adulta a parazitului sunt variate.

Tulburarile digestive se reagsesc frecvent: dureri abdominale, greturi, , meteorism abdominal (balonari), varsaturi (antrenand uneori eliminare de ascariazi prin gura), scaune diareice prin care se pot elimina ascarizi.

Se regasesc si manifestari alergice: prurit (mancarime), urticarie (este o reactie alergica a organismului, exteriorizata pe tegumente, sub forma de placi rosii, reliefate - ca placardele provocate de urzica, pruriginoase - dand mancarimi), edem Quincke, tuse spasmodica, sindrom Loffler tardiv.

Tulburari psihice apar sub forma de ticuri, prurit nazal, iritabilitate.

Exista cazuri ce pot prezenta complicatii severe ce apar in infestarile masive si necesita interventie chirurgicala. Din categoria “ascaridiazei chirurgicale” fac parte: ocluzia intestinala prin obstructia determinate de pachetul de ascariazi, volvus al unei anse ingreunate de numerosi paraziti, invaginatie intestinala si perforatia intestinala. Patrunderea ascarizilor in lumenul apendicular determina apendicita acuta, in caile biliare determina icter obstructiv, iar in canalele pancreatice determina pancreatita acuta.

Diagnosticul pozitiv:

Prezenta manifestarilor clinice nu poate pozitiva diagnosticul de Ascaridiaza.
In stadiul larvar al parazitului se evidentiaza prin examene paraclinice hipereozinofilia (15-30%), iar examenul coproparazitologic nu prezinta eficienta.
In stadiul adult al parazitului eozinofilia este moderata (5-10%) sau poate lipsi. La examenul coproparazitologic se vor evidentia oua de paraziti, in cazul in care infestarea s-a facut cu female.

Tratamentul:

Pentru tratarea acestei parazitoze se recurge la o terapiei medicamentoasa de cele mai multe ori. Sunt utilizate frecvent urmatoarele scheme de tratament: Levotetramisol (Decaris) - 3-4 mg/kg in doza unica sau Mebendazol (Vermox) 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 2-3 zile.
In cazurile cu infestari severe se recurge la interventie chirurgicala, dupa caz.

Sursa : romedic

HERPES ZOSTER ( Zona Zoster )

Definitie

Dermită acută infecţioasă determinată de reactivare unei infecţii vechi, persistente cu virusul varicelo-zosterian caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă, cu sindrom algic important şi exantem delimitat metameric, transformare ciclică, urmat de dureri reziduale şi cicatrice definitivă. În condiţii de imunodepresie exantemul se poate generaliza.


Patogenie

Reactivarea infecţiei persistente este semn de întrerupere a echilibrului dintre gazdă şi virusul aflat în celulele nervoase ganglionare de pe rădăcinile posterioare senzitive ale nervilor spinali sau cerebrali. Echilibrul se poate rupe în cazul unei reexpuneri masive la virus (foarte rar), dar mai ales prin scăderea rezistenţei imune a gazdei din diverse cauze:

• şocuri psihoemoţionale, depresii majore
• boli debilizante intercurente
• boli cronice debilizante sau consumptive de la neoplazii la SIDA

Cu cât imunodepresia este mai avansată, cu atât sporeşte riscul de evoluţie severă sau extinsă către generalizarea variceliformă (herpes zoster varicelosum).

Epidemiologie

Boala este contagioasă, virusul fiind prezent în lichidul vezicular, durata contagiozităţii este mult mai scurtă faţă de cea de la varicelă.

Tablou clinic

Debutul: sindrom algic, manifest (parestezii, senzaţie de arsură la nivelul nervului afectat sau proiectate pe tegumentul de distribuţie al acestuia). Acesta poate lipsi  la copii şi tineri, precede exantemul cu 3-7 zile.

Exantemul: este circumscris în limitele dermatomului afectat, de obicei unilateral, se opreşte la linia mediană. Elementele eruptive parcurg acelaşi ciclu de transformare (maculă, papulă, veziculă, crustă, cicatrice), dar deosebit de cel varicelos prin următoarele:

• apare un singur puseu eruptiv, maximum două, iar aspectul este monomorf
• chiar în cazul generalizării secundare, dermatomul primar afectat se recunoaşte prin bogăţia mai mare a exantemului 
• elementele afectează membrana bazală existând posibilitatea ca reparaţia finală să fie fibroasă în lipsa suprainfecţiei bacteriene (cicatrice definitivă, pigmentată)
• nu este însoţit de creşterea febrei, aceasta sugerând o complicaţie

Forme clinice

Au fost descrise forme dureroase fără dermită, forme nedureroase, recidivante. La persoanele cu imunitate deprimată poate evolua necrotic, cu elemente buloase confluente ce duc la denudări persistente şi greu de vindecat. Există forme paralitice prin afectarea unor fibre nervoase motorii. Zona descrisă de Ramsey şi Hunt afectează nervul cranian 8 cu hemiplegie facială, dar pot fi afectaţi şi unii nervi spinali cu paralizii ce mimează poliomielita. Recuperările motorii sunt dificile şi incomplete.

Complicaţii

Cel mai frecvent este întâlnit sindromul algic postherpes pe o durată variabilă, uneori toată viaţa.
Suprainfecţii cu piogeni care provoacă febră şi alte manifestări septice.
Complicaţii oculare: keratită, ulceraţii corneene, uveită în localizările trigeminale oftalmice.
Complicaţii neurologice: meningite, encefalite, sindrom Guillaine-Barret şi sindromul Ramsey-Hunt.

Tratament


Cazurile necomplicate se izolează la domiciliu.
Tratamentul etiologic se efectuează cu Acyclovir, Valacyclovir, Brivudină, Sorivudină, 7-10 zile.

Leziunile herpetice corneene beneficiază de Acyclovir local, iar uveita de corticoterapie.

Sindromul algic diminuează parţial sau total sub terapie antiinflamatoare steroidiană, vitamine grup E, B, antialgice, Paracetamol, Algocalmin, Piafen, Perfalgan, etc.
Durerile reziduale pot fi controlate cu carbamazepină, amitriptilină, antialgice diverse.